Blogger Widgets

joi, 28 august 2014

Actul I. Mâinile


Aseară, în plin delir, m-am îndrăgostit de mâinile tale. 

      Atunci când îți sărut mâinile mi se decolorează buzele și frigul ce le cuprinde atunci când se desprind de pielea încheieturii tale îmi umbrește treptat văzul. Dar numai într-un întuneric absolut și într-o pierdere a firii prin tulburarea violetă a sufletului aș putea să-ți simt și carpienele și metacarpienele topindu-mi pielea, arzându-mi carnea, spânzurându-mi capilarele, lipind poezia din tine de oasele mele.
     Respirația mi-a ancorat undeva lângă falanga a treia distală și s-a întrerupt brusc când a simțit mirosul pielii tale amețindu-i simțurile, iar retina a început să alunece la nesfârșit dinspre semilunar spre trohlee, învățând orificiile, cutele, proeminențele toate...
     Și-apoi, din dorința de a mă înălța din propriul neant, ți-am presat mâinile pe propriu-mi corp, adâncindu-le în mine, sărutându-mi cu ele hipodermul. Iar cutele tale s-au împerecheat, în liniște, cu ale mele, creând în mine șanțuri subțiri de nemurire 
    Îmi sunt mâinile tale peste tot pe mine, și-n mine, că le-am iubit și cu picioare și cu genunchi, cu fiecare nară și cu amândoi obrajii.
     Mi-a mai rămas doar să le înghit. În seara asta permite-mi dară s-ating absolutul din mâinile tale!

Ce-o să mă fac, oare, cu atât tu?


luni, 18 august 2014

Acte de iubire. Inceputurile.


    În ce nuanță a urâtului mi-am ucis sinele până acum? Și câți pictori au refuzat să-mi mânjească, pe o pânză, măreața-mi nefericire?

      Se spune că momentele pline de extaz, de beție a sufletului, le simți cel mai bine în plămâni, fără ca frumusețea lor să dispară sau să se diminueze. Intensitatea clipei o simți din lateralul inimii până la coaste, pe ambele părți ale pieptului și posterior, către coloana vertebrală. 
       De aceea, prima dată mi te-am gustat cu alveolele, iar când parfumul tău le-a inundat în valuri, cred că de teamă să nu se evapore, sau să nu dispară, l-au înghițit cu poftă. Și te-au înghițit și pe tine. Printr-o inspirație puțin forțată te-au înghițit pe tot. Te-au vomitat și te-au înghițit iar și iar săptămâni întregi. Acum s-au oprit. Nu mai știu care parte din ele ești tu.
       Prima dată mi-ai devenit alveole.Toate alveolele. Așa mi s-au îndrăgostit plămânii de tine. 


Într-o zi de 28. Alt muzicant, altă partitură, alt moment al frigului și alt anotimp al pielii, al cărnii, al sângelui...