Blogger Widgets

joi, 26 septembrie 2013

Diagnostic vag: Krankheit des Vergessens




     "-Tu, tu ar trebui să suferi de Alzheimer.
      -Am să-ncerc, am spus eu naivă."

    Şi-am încercat. Am găsit uitarea într-un punct negru de pe perete. Şi punctul s-a mărit şi-a-nceput să sângereze. Îi curgea apă din încheieturi. Mi s-a scurs pe bocanci şi peretele s-a deformat. Iar punctul a început să radă la mine în a şi în u, comprimând toţi pereţii din camera, aplatizandu-mi plămânii.

    Am uitat prima dată să-mi deschid ochii. Cine-a spus că orbirea nu-i frumoasă? Era întuneric prin mine şi pe lângă. Pe sub tălpi şi pe buze. Îmi stătea noaptea necoaptă pe sub unghii . Mă înghiţea. Treptat. Trăgându-mă pe nas cu tot cu aerul acela saracacioc în fibre. Mă savura-ntunericul. Dar el niciodată n-a ştiut că-mi plăcea. Îmi plăcea frigul ăla şi nimicul din el. Golul sufocant ce-mi dezmembra cutia toracică.

    Am uitat cum să mai fiu barcă cu velele nebune în vânt. Cine-a spus că nu poţi umbla cu barca în lume pe sub apă?  Poţi. Am mers invers, cu capul în jos, până m-am izbit de-o stâncă, la tărm de nebunie. Ajunsesem atunci la marginea unui pătrat. L-am descompus în discuri de vinil şi am început să-l cant. Eu cântam la pătrat şi nimeni nu m-auzea.

    M-am uitat pe mine. Într-un moment de surzenie completă am crezut că sunt o ploaie. Şi-atât de tare am crezut încât sub mine, pe asfalt, se făcuse o pată umedă . Şi pata s-a mărit şi s-a lărgit. Am plouat în ziua aceea atât de mult încât aveam un lac sub mine, iar gândurile mi le strângeam în mâini, de teamă să nu le ud.

    Când nimeni nu mă vedea am început să cred că sunt un evantai. Şi-am început să suflu atât de tare încât mi se desprindeau bucăţi mari din scoarţa cerebrală. M-am întrecut cu un alt vânt. Până la poarta din colţul străzii. L-am lăsat să câştige. Mi-a plăcut să-l privesc şi să-l imit din urmă. Ne-am împletit densitatea pe-o castană decojita şi-apoi am leşinat. Halucinaţiile îmi degradau creierul.
Am uitat  aproape să exist, dar nicio secundă n-am uitat de tine.

    "Am avut şi Alzheimer. Îndeajuns de mult încât să-mi dau seama că mai întâi de toate sufăr de tine."


15 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Uneori uitarea e un dar miraculos...

      Ștergere
    2. adevarat:D

      PS: Blogul tau arata fantastic <3

      Ștergere
    3. Multumeeesc! :) Am avut ceva de munca la el! :*

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. E atât de splendi tot ce scrii tu aici!Dumnezeule!!

    RăspundețiȘtergere
  4. " "Am avut şi Alzheimer. Îndeajuns de mult încât să-mi dau seama că mai întâi de toate sufăr de tine.""

    Iar prin asta ai spus totul ! Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Am uitat aproape să exist, dar nicio secundă n-am uitat de tine".Doamne cat pot iubi ceea ce scri ,niciodata nu am sa ma satur de asta ,e clar! Te pup si te imbratisez :* sa ai grija de ceea ce deti pentru ca e de-a dreptul splendid!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie chiar nu mi s-a parut reusit articolul...ma bucur totusi ca voua va place.
      Multumesc mult ca esti alaturi de mine, conteaza foarte mult. Te imbratisez cu mare drag! :*

      Ștergere
  6. Interesat si frumos ceea ce ai scris! Iti spun sincer ca, pana acum, este unul din textele originale si frumoase pe care le-am cititi.
    Felicitari pentru idee si pentru ceea ce ai realizat! Iti voi lua cateva citate pentru a le pune pe pagina de facebook, bineinteles cu link catre blog, daca nu te superi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc frumos. Cuvintele tale frumoase imi bucura sufletul!
      Te imbratisez cu drag! :)

      Ștergere
  7. am adorat mereu originalitatea ta.
    mereu ne surprinzi cu postarile tale pline de...sentimente amestecate...
    nu ma satur sa-ti tot spun cat esti de minunata si sa nu te lasi niciodata de scris!
    te pupacesc zuzi..:* :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toamna-i de "vina".
      N-am sa ma las de scris, iti promit zuzuleee, si iti multumesc ca iti mai faci timp sa intri pe aici. Te pupacesc si eu! :* :* :*

      Ștergere

Prin cuvinte,mintea prinde aripi..