Albastru. Marin și celest

                                                    Lasă-mă să te străbat în zbor, iubire...

        Ai putea să-mi fii cer, cu tot cu nori și cu ploi, cu umbrelele și inimile apuse de sub el. Mi-ai fi cerul de deasupra aripilor că doar știi cât de mult îmi place să zbor. Iar eu aș zbura. Prin căldura trupului tău. Prin tăria parfumului și neliniștea buzelor, să-ți surprind existența, să ți-o trăiesc, să o consum...

        Și mare. De te-aș ruga mi-ai fi și mare. Cu bărci și pescari înfometați, cu melodii marine și porturi pustii. Că doar știi ce delicat îmi surâde pielea când o zgârie lacom albastrul sărat al valurilor. Și eu aș înota. Împotriva curentului, a sângelui, prin tine, călătorindu-te...

       Și-atunci m-ar micșora albastrul de sub și de deasupra mea. Din mine. Mi-ar presa trupul și mi-ar îngreuna tâmplele. Ar suferi cerul și marea în mine, că le încurc împlinirea prin existență. Cu ce voluptate s-ar iubi, în frumusețea lor nudă, cerul și marea, de n-ar fi oameni. S-ar contopi norii-n valuri și nisipul s-ar risipi în fibra cerului. Ce tablou sfâșietor de frumos ne-ar fi atunci realitatea... 

       Dar, departe de ochii lumii, în mine, deja se dezlănțuie întinderi de albastru nemărginit. Cred că tu știai deja în ce nuanțe ar trebui să-mi bată inima, căci nu-mi mai sunt poezie goală de când mi-ești tu si mare și cer.

                                                 Albastrul face bine la suflet. Tu faci bine la suflet.

Mare-n cer!

   
    Din “Jurnalul unui om stramb”:

 "Mă gândesc că poate s-o fi scăldat cândva în trupul ăsta scheletic și diform vreo dâră orizontală de Prometeu blestemat,că prea-mi mor oasele în fiecare zi și mi-e teamă că n-am să mai știu ce-mi trăiesc...viață,agonie sau inexistentă." 

Îmi vreau mare în cer și pământ deloc sub picioare,cu abisuri înspumate,călătoare-ntre cochilii de stele.

Îmi car pe umeri marea ce-ntoata prin mine toată și-mi desparte trupu-n porturi și vapoare.Și-o strâng abstract şi friguros în pumnii mei sărăți de-atâta plin s-o duc mai vie spre cerul meu străin.Să simtă și ea măști de nori prin valuri și ploi ce curg rărit printre scoici și alge unduite-n vânturi lemnoase.Și car nisipuri strâmbe prin călcâie si pe sub unghii să le urc pe drumuri și cărări,pe scări,spre ceruri neclare cu vrăbii și vulturi și avioane...
Îmi înghesui între coaste întinsuri de ape,valuri,cufere și comori,parfum de rom și mateloți să mi-i așez frumos,într-un crescendo tumultos printre arbuști de nori cu gurile căscate.... 
Să-mi cadă noaptea de pe cer meduze și nu stele,să-mi întind gândurile și neliniștile spre ele,să le luminez calea spre un alt cer cu mare prin el. Să se-ntalneasca-n zilele cu soare,printre nori și peste valuri,și vapoare și avioane,și-n mișcarea lor senină să răsară câmpuri de lumina.

Îmi vreau mare în cer și picioare să respire prin el,goale și grele de-atâta foame.Îmi vreau mare prin cer cu ancore şi răsărituri plutitoare ca eu să fiu și barcă și pasăre și-ntuneric printre timpuri zburatoare.

Nu ne-ntamplam!

             

                               Din colectia “R.boy feelings”:

"Cu busola-ntraripata-n coaste imi caut inceputurile -fara virgule- de comete ce gandesc a noiembrie tumultos"

As fi vrut sa-si intrerupa timpul existenta,in linii curbe,discontinue ce-si cauta crestete de colturi imperfecte.As fi vrut sa-si uite timpul trairea,sa-si opreasca pendulul in nefiinta si sa fim doar noi,sa ne intamplam numai noi,unu-ntr-altul nivelandu-ne infinitul ce ne dezbina-n gropi si vai de neintamplare,cu pasi ascunsi de trestii plangatoare
E asa de lunga vremea de cand nu mai e azi,ti-e  trupul migdalat si aromat in trairi si-as vrea sa-l imbratisez divergent,tinzand sprea neanturi nenascute,contopindu-ma in tine.Ce mozaic frumos ne-ar fi atunci trupurile-vasle prin valuri de vazduh incremenit.Ni s-ar dezarticula gandurile,ni s-ar dezordona miscarile...
As vrea sa-ti prind ochii ce miros,piano, a tremur de chitara,sugrumati in sofisme de oase crude,ce alearga -naluci prin mine.Sa-i prind sa mi gravez prin coaste,aripi destrabalate cu pene-nmuiate-n zbor de vitraliu crepuscular.

Macar sa ma saruti,sa ma iubesti macar o data,una singura,cu trupul si cu sufletul tau frumos si apoi pot sa-mi asez linistita,cu suspin cusut in sfarsituri timpurii ,ochii drept flori morbide pe-al meu mormant de inima moarta in foamea de tine.Sa pier,sa mi te caut in existenta pentru niciodata intamplare.


As fi vrut sa-mi lucesti stelar,dar al meu cer duhneste a nori beti de ploaie si pagani.As fi vrut sa fim corabie inecata-n rom,cu zambete-n furtuna si privirile luate de mana,purtata-n nicaieri de constelatii  absurde in nefire si mute-n lumina.
As fi vrut,dar esti tu hain si nu ne lasi sa ne intamplam,sa ne intamplam numai noi,devorand timpul ce-si cere dreptul la cianura noastra de apus in doi.

P.S:
                                        happy b-day R.boy!