Zile (prea) scurte...

Iti mai aduci aminte.... 
...cum infloreau privirile tale melodioase in adancul irisului meu,zgariindu-i miezul plin de savoare si cum privirile mele iti raspundeau la chemare,indoindu-ti genele ude,mangaindu-le?
...parfumurile noastre volatile ce se contopeau intr-un mozaic difuz de ganduri ravasite,alintandu-ne corpurile sarate si valurile ce ne izbeau gingas,cu ecou,gleznele stropite de soarele lacom?
...cum imi ridicai barbia,cu un gest scurt al ochilor inecati in briza marii,iar eu o lasam apoi,sa se odihneasca pe umarul tau suspinand a fericire?

Iti mai aduci aminte,oare
...cum buzele tale lesinau a placere pe buzele mele,imbratisandu-le,lasand respiratia sa mi le invioreze,sa freamate de placere?;
...cum trupurile noastre ni se atingeau incet,de teama stangaciei,iar nisipul casant,de un auriu incins,ne brazda fruntea si pometii,spatele si coapsele,intrandu-ne in piele?
...imbratisarile indelungate din apa rece,sarata,ce ne izbea obrajii si ne unduia ca doua panglici evanescente?

Doar ochii vorbeau atunci.Continuu.Dulce.Iar inima asculta.Sfioasa.Tremurand.
Ochii vorbeau,iar buzele taceau.
Dar zilele au fost scurte.
Zile prea scurte....
                                                                                        Bunului meu prieten de la Roma! 
                                                                                                   Te pup dulce!



P.S:O sa revin si cu cateva poze zilele acestea,intr-un articol special.Va pup.