M-am ratacit,pentru ca am vrut!Nu pot sau nu vreau sa renunt la ceea ce oricum nu am avut si cu siguranta,linistea imi spune ca,nici nu o sa detin de drept….
Timpul nu trece.Aceleasi clipe blestemate de aceleasi actiuni peste care s-a asternut linistea,prea multa liniste as spune…Ceea ce am considerat important s-a prabusit lasand in urma doar mult praf si semen de intrebare.Iti mai aduci aminte?Totul e la fel.Acelasi cerc vicios pe care il mai vizitez uneori,atunci cand,involuntar,observ ca,ceea ce ma inconjoara e solubil.Ca ceea ce e important,e important acum,doar acum.Mai tarziu?Mai tarziu sunt eu,constienta ca ceea ce a fost tangibil pana acum,e atat de impalpabil acum.Unde a disparut totul?Acum ma vad!...dar neantul nu-l mai simt.
Ma intriga tot ceea ce observ,ma devasteaza si parca incep sa ma conving pe mine ca devin dependent de tot acest teatru ce presteaza servicii unor sentimente atat de incapatanate.Timpul consacrat unor incercari indelungate de a evita orice detaliu,intalnit la fiecare clipa zburatoare se contorsioneaza,devine casant.
Incep sa ma obisnuiesc cu idea.Nu-I greu,nu?Totul devine monoton odata cu trecerea unor secunde zdrentuite,ruginite de evenimente prea vechi ,insa nu destul de vechi,pentru a nu putea fi invocate.Ritualul exact nu-l stiu.Ma trezesc doar cu ele venindde undeva din trecut,batand la o us ace scartaie din cauza unor elemente ce nu mai functioneaza precum un sedative.Surprind usor un suras.Poate ca,cat mai curand toate acestea vor fi considerate indispensabile pentru existent esentei mele.Vor deveni o obisnuinta,ceva ce ma va distruge lent,caci o disparitie brusca ar cauza o distrugere rapida,dureroasa.Nu stiu daca ma mai agat de vreo speranta sau doar astept o minune.Nu cred in minuni.De ce as crede acum?Cine ma determina?El sau ceva ce n-a existat.De ce?Cat de puternica e influenta a ceva ce n-a existat asupra mea?Raman cu multe intrebari ce imi apasa umerii.Mobila scartaie la fiecare fior optimist..Raman cu atatea lucruri nespuse,nefacute,lucruri ce le-am pastrat si le voi pastra pentru mine.Nu am considerat necesar sa incarc cu un surplus de informatii,inutile,poate,un necunoscut..caci asta ramane dincolo de ceea ce n-a existat,un necunoscut ratacind in neant!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Prin cuvinte,mintea prinde aripi..