Era atunci.Doar atunci.Nu era mai devreme de joi,nici mai tarziu de vineri.Nu mirosea a zi si nici a miez de noapte densa,dar am simtit....
Am simtit ca era atunci,in acel moment.Nu mai tarziu de-o clipa spanzurata in pendul nu mai devreme de un prezent intarziat.
Si-am deschis gura,mai mult involuntar,inconstient,cu buzele incretite intr-un spasm de durere ce-o sa urmeze,pentru ca stiam...
Limba a inceput intr-un ritm alert sa selecteze,sa contureze si sa modeleze,sa framante litere bogate-n miez si simtire,cuvinte-ntregi lipte-n fraze libertine cu aripi ciuntite.Si in acel moment am incetat sa mai respir.Respiratia ma incurca,ii punea piedici greoaie limbii mele inconvoiate.Am incercat atunci ca dintr-o singura suflare sa spun tot,fara sa-mi omit plumbul si violetele.
Nu era nici prea joi,nici prea vineri,nu apusese inca toamna,dar nici nu rasarise muguri de iarna adormita in hornuri ce trosnesc sub focul incurcat.Mi-am plecat capul,aproape mangaind cu pletele-mi desprinse leganarea frunzelor pe pamantul tot mai rece,si fara sa-l privesc,intr-un moment de nebunie acuta,m-am auzind spunandu-i intr-un amalgam de cuvinte necontrolate:"Te iubesc cromatic,vast ca spatiul si profund ca vesnicia,atat de-adanc si de inalt incat nu mai exista limite superioare.Te iubesc spre nesfarsire calma,cu reflexe de zambet,plans si rasuflare..."
Mi-am ridicat capul din pamant si il priveam insistent.Vroiam sa-i penetrez ochii,si sa-i citesc gandurile.Cu dintii inclestati trageam insistent de lacrimile ce mi se inghesuiau aiurand in coltul ochiului,scurgandu-se subtil pe obrazul incremenit.Paleam in tacere si-n paralizie...
-Te rog,fi buna si repeta ce ai spus de vreo doua minute incoace fiindca nu te-am auzit deloc.Am o scleroza a nervului auditiv care-mi da momente de surzenie completa.
-Ce hain mi-e noiembrie prin trup,i-am raspuns departandu-ma in zare,ce noiembrie hain!
Nu era nici prea joi nici prea vineri,era doar noiembrie.
Crancen si zeflemitor ca-ntotdeauna!
Crancen si zeflemitor ca-ntotdeauna!
Capabilă de o nebunie,iubirea e răvăşitoare!
RăspundețiȘtergereDa...
Ștergereintr-adevar iubirea neimplinita duce uneori spre nebunie...eu am fost pe punctul de a claca...si cititndu-ti postarea parca mi-au revenit in minte toate acele momente...m-am regasit oarecum printre randurile tale...
RăspundețiȘtergereo postare tensionata...pentru mine...dar in acelas timp placuta...pentru ca e scrisa de tine...iar tot ce scrii tu nu poate fi altfel decat minunat!!!
:*:* zuz`>:D<
Scleroza nu e deloc nebunie.Citeste iar articolul sa intelegi mai bine despre ce e vorba...
ȘtergerePup dulce!:*
Iubirea iti provoaca scrleloza ,dar e minunat sa fi nebun de iubire.Ai scris absolut minunat! <3 ador mereu sa citesc ceea ce scri,poza e geniala! kisses :*:*
RăspundețiȘtergereNeah,nu asta am exprimat prin randurile de mai sus,e mai incurcat,poate daca citesti iar intelegi mai bine...
ȘtergereHuge hug!:*
Mi-a placut postarea asta :) Mereu iubesc sa-ti citesc postarile.esti minunata:*
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos,scumpaaa!Pup si eu!:*
ȘtergereLa ce te-ai referit cand ai zis :-Ce hain mi-e noiembrie prin trup ?
RăspundețiȘtergereAm citit de 10 ori propozitia dar nu pot sa o inteleg. :(
Am vrut sa-mi exprim starea de spirit influentata de acelasi noiembrie ce nu-mi da niciodata pace...
Ștergerefotografia ma lasa fara cuvinte!
RăspundețiȘtergere