Iubirea a lasat in urma ei decat cativa pasi rasfirati de vantul ce-a indemnat-o sa se retraga.Cum ar mai putea lumea sa traiasca ceea ce poetii scriu pe coala de hartie fara iubire?
Observ pe strazile imbibate de tristete fete transfigurate,disperate,ce cauta cu ochii mintii,franturi,panglici inguste din ceea ce a fost candva iubirea.Sufletul le e spanzurat de secundele aburinde ale timpului-dusman constant.Inima li s-a uscat,iubirea nu mai e prezenta pentru a o hrani,iar venele...venele firave strabat corpul lasand in urma lor miros dulce de fiere.
E totul gri in jur!Culorile ce-si aveau seva in iubire au palit incetul cu incetul,iar pe priveliste,inima si suflet pune stapanire cenusiul monoton,exasperant.
Imi simt respiratia inecandu-se in stropii jilavi ce cad din cerul suplu si mainile imi tremura incontinuu,pipaind aerul inecacios in speranta ca iubirea nu s-a evaporat pentru totdeauna.Timpanul imi este scrijelit de sunetul monoton al lacrimilor putrede ce mi se preling pe obrajii palizi.
Fiinta imi suspina la fiecare rafala de vant.Mi-e teama c-am sa ma descompun in pulbere,dar ma gandesc apoi ca vantul m-ar putea imprastia peste tot,iar undeva intr-un ungher uitat de lume as gasi iubirea,si chiar si-asa uscativa cum ar fi ,tot mi-ar picta pe fata un suras cald.Dar vantul dispare brusc,nu are timp sa ma imprastie.Iar eu disperata de absenta indelungata a iubirii m-asez pe banca,dezamagita,intreband trecatorii unde e iubirea.Insa ei se uita nedumeriti si trec nepasatori pe langa mine.Ei nu mai au nevoie de iubire,nu le este vitala.Dispritia ei nu ii afecteaza cu nimic si isi traiesc viata la fel ca inainte crezand ca nimic nu s-a schimbat.Insa eu ii vad mai stersi ca inainte,privirea lor aspra te-ngheata iar zambetul ironic ce-l afiseaza pe fata lor crispata te inspaimanta.Iubirea a luat cu ea ce era mai frumos si gingas in sufletul unui om.Dar omul, inconstient de aceasta monstruoasa hotie a iubirii,isi vede netulburat de viata,nestiind ca e incomplet.
Eu,insa..si-acum mai caut pe cineva care ar putea sa-mi spuna unde-a disparut iubirea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Prin cuvinte,mintea prinde aripi..