Groapa!

Mainile mi-erau incarcate de scame de nori pufosi si de cateva urme de vise ce abia mai rasuflau.Ganditu-m-am o clipa lunga sa sap o groapa adanca in cerul vast.Lopata tremura de nerabdare,asteptand sa zapaceasca norii grei spanzurati in vazduh.Doritu-mi-am sa sap o groapa adanca in cerul nesfarsit,s-arunc in ea,la intamplare,vise fara de culoare,vise moarte si uscate.Iar mainile au inceput sa sape,iar groapa se-adancea si cerul lacrima.Norii se frangeau si de durere urlau.Dar mainile sapau continuu perforand cerul suav.
Am sapat o groapa adanca pentru ale mele vise,nascute moarte!

Sweet Torture!

Dar,te rog,inainte sa plec,smulge-mi ochii si lasa durerea sa se imprastie in tot corpul, sa-mi curga prin artere,sa-mi sfarame cromozomii.Cu mana ta imbacsita de note si acorduri,cu mana cu care atingi corzile aspre ale chitarii,te rog,smulge-mi ochii si lasa muzica ta sa-mi pateze ochii morti,secati de viata..Smulge-mi ochii si da cu ei de pamant,lasa-mi orbitele goale si pustiite.Smulge-mi ochii,ca nu cumva durerea de a te vedea lasat in urma sa ii copleseasca.

Broken Wings!

Mii de pene albe si ciufulite,fine si timide mi se inghesuiau in gura.Limba matasoasa le amesteca haotic,facandu-le sa-mi danseze intre maxilare.Mestecam absent penele neintrebandu-ma de unde sunt.Si le inghiteam rapid,sperand c-am sa scap de ele,dar ele nu se imputinau niciodata.Erau mereu altele,stiam ca sunt altele,gustul lor era diferit,variind de la mirosuri  dulci de pin la parfumuri gingase de grau....erau locuri,parfum de locuri candva strabatute in zbor,pentru ca penele erau din propriile-mi aripi din care muscam cu nesat.Si mii de alte zboruri ce le-am lasat in urma mea imi imbratisau cu drag cerul gurii lasand in urma un gust amarui.Iar vantul ce-mi sufla candva prin aripi imi pata dintii cu o culoare pamantie.

Muscam cu furie din aripile ciufulite,iar ele sangerau abundent.Mestecam incontinuu,atingand cu varful limbii amintirii,emotii,suferinte.Nu ma saturasem sa zbor.Ma saturasem sa zbor...singura!

Waiting in Vain! II

Ploua infernal,iar eu am lasat usa intredeschisa,sperand ca-i sa sosesti curand,printre scame mari si ude.Si astfel  parfumul cozonacului ce lancezea in cuptor patrundea afara,iar aroma lui fierbinte valsa lent cu stropii uriasi ce se izbeau de asfalt,muscand din el cu nesat.Eu stam pe scaun si te asteptam ...ceasul ticaia domol,in lumea lui,dar vantul zbiera si scaunu-mi scartaia..Parfumul cozonacilor devenea mai intepator spargand bulele reci de apa ce se scurgeau in intuneric.Iar tu tot n-apareai...Vantul mi-a izbit brusc usa de perete,eu stam pe scaun si ploaia imi lovea insistent umerii.Cozonacii se ardeau lent si din cuptor ieseau suluri negre de fum innabusitor.Stam singura pe scaun si era fum,era frig si intuneric.In geam nu-mi bateai tu,imi batea monoton...ploaia!

P.S:Cand am scris prima parte asteptam o anumita persoana.La sfarsitul celei de-a doua parti am realizat,intr-un final,ce imi doresc,si este vorba de o alta persoana.E in zadar sa scriu si III sau IV...pentru ca sunt convinsa ca asteptarea va continua.

Desire!

Too often,the thing you want the most is the one you can't have it,right?!

Vezi si:  Bon Appetit!

Waiting in Vain! I

Timpul se scutura alene de secundele crapate si-nvechite,aratandu-si coltii patati de vinovatie.Pendula ceasului se misca nervos de la stanga la dreapta,de la dreapta la stanga,zgariindu-mi peretele,lasand dungi sparte de emotie in urma ei.Si parca nu 60 de secunde desparteau un minut de altul ci o multime,o gramada infinita si murdara de secunde ce nu se mai desluseau.Tic si tac se auzea rasunand in camera,trosnindu-mi in timpan,facandu-mi venele sa explodeze de furie.Ceasornicul inainta intr-un ritm monoton spre etern,iar ticaitul absurd il inghiteam odata cu buclele mari de aer de care aveam atata nevoie.

Pupilele mi-au crapat de asteptare,eu te astept pe tine,tu ce astepti?!...si aud un ding,un dang sonor al timpului fosnind prin mine....

In the end!

Este un post din rubrica Idee pentru idee,pornita de Tadotakii. AICI

Parfumul lacului inconjurat de verdeata ma chema sa-mi oglindesc chipul in el si astfel mi-am indreptat pasii marunti spre cararea ce ma conducea spre nuferi uriasi ce leneveau in soare.Si-mi parea ca fiecare pas ce il puneam pe drumul spre lac,il departa si mai mult de mine.Si-am inceput sa-l strig,sa-ntind mana ca sa-l prind de guler si sa-l tin pe loc,am inceput s-alerg...Si alergam ca o nebuna,cu parul despletit,lasand vantul sa-mi plesneasca fata si firele aspre de iarba sa-mi gadile talpile golase.
Un picior a ramas sangerand in urma mea,refuzand sa mai alerge,iar durerea imi biciua intreg corpul.Piciorul ce-mi ramasese se clatina de teama.Si astfel am inceput sa ma tarasc pe pamant si s-adun pe rochie gargarite si gandaci,petale de margarete si raze de lumina.Apoi si mana mi s-a desprins de corp,dar am lasat-o sa putrezeasca printre balariile ce le-am strivit cu pieptul plin de pamant.
Si lacul era departe,atat de departe....
Mi-am atintit privirea spre el,sa stiu ca mai e acolo,sa stiu ca am la ce ajunge si astfel ochii mi s-au rostogolit din orbite si au cazut printre musuroaiele din care furnicile ieseau in valuri.Parul mi-a alunecat deasupra unor margarete uriase invelindu-le cu o mantie castanie,dar inca puteam simtii parfumul lacului batandu-mi in timpan.Insa tot ce ma linistea era faptul ca nu mai aveam nevoie sa-mi oglindesc chipul in lacul limpede,ca frumusetea ce izvoraste din adancul fiintei mele,frumusetea ce-si are radacinile infipte in profunzime si in suflet si in minte eclipseaza aspectul exterior.Frumusetea interioara ma facea sa nu-mi pese ca n-am ochi,ca sunt cheala,ca o mana si-un picior m-au parasit....si nimic nu-i mai placut decat sa te simti frumos pe dinauntru!

Doi (2)

Cum se intampla cateodata ca un moment sa se opreasca in timp sa pluteasca si sa ramana pentru mai mult de un moment.Si sunetul se opreste si miscarile se opresc pentru mult,mult mai mult de un moment...si apoi momentul dispare...

Pe aripi de soim!

Rataceam pe carari de amintiri revarsate peste pomii proaspat inmuguriti si mi-am atintit  privirea spre cerul calator-un cer patat de carliontii norilor matasosi.Vantul raspandea in jur o aroma veche de ganduri tomnatice,iar parfumul strident al neantului imi impletea cozi lungi ce semanau a sine de tren.Iar de la geam de tren am zarit cativa soimi ce se infruptau din vazduhul melancolic ce se ascundea-n iarba molateca.Si soimii puneau stapanire pe tinutul cerului traversandu-l si lasand in urma lor dare de libertate efemara.Privirile lor ascutite mi se infigeau  in picioarele prafuite de mers,iar din aripile lor sifonate se scurgeau nenumarate pene ce mi se razvrateau pe crestetul capului ,deformandu-mi sinele de tren.Ghearele lor zgariau aerul rarefiat si-n cioc purtau urme de soare ofilit.
Unii oameni cred ca soimii ghideaza calatorii catre destinatia lor.Altii cred ca privirea unui soim solitar aduce noroc.In timp ce un soim inainte de lupta promite victoria,iar un grup de soimi anunta probleme.

One!

In acest moment sunt  aproximativ 7,003,019,800 de persoane in lume .Unii dintre acestia traiesc in spaima.Altii se intorc acasa.Unii spun minciuni doar pentru a trece ziua mai usor.Altii se infrunta chiar acum cu adevarul.Unii sunt raufacatori,in razboi cu binele .Iar altii sunt binevoitori ,luptand impotriva raului.Sapte miliarde de oameni in lume.Sapte miliarde de suflete si cateodata tot ce ai nevoie este doar unul...

Sec!

Imi izbesc capul de peretii putrezi ce m-apasa si-mi scartaie-n timpan.Il izbesc incontinuu si pielea capului mi se zgarie.O zgarietura fina ce permite ideilor sa se strecoare,sa arda la lumina infrigurata ce pluteste in camera.Si mi se pare ca e prea liniste si-mi izbesc iar capul de perete.Si peretii se cutremura si rasuna la fiecare lovitura adanca.Zgarietura devine astfel un sant prin care tasneste clocotind,sangele, plin de furie si de durere.Si pete de sange,sange amar si tulbure,spoiesc peretii imbracati in falduri albe de lumina.Si imi izbesc capul de petele  ce-acopera peretii si santurile devin prapastii iar petele baltoci.Sangele-mi bolboroseste pe buze,si fierbe si-mi arde obrajii ce se zvacnesc monoton.Si din teasta sfartecata de durere iese la iveala o furie aburinda ce se-mpleteste cu lumina rosiatica ce-mi izbeste pieptul.Si-am deformat peretele si sangele m-acopera,dar continui sa-mi izbesc capul ciopartit de-un perete sihastru.. Privirea incetosata adulmeca cu nesat petele de culoare spoite la-ntamplare.Si zambesc lasciv spre darele ce se scurg in siroaie spre podeaua imbibata de sangele cald.Dar capul continua sa mi se izbeasca de pereti,iar peretii incep sa se sfarame,sa se scurga.Ochii mi-atarna greoi,vrand sa-mi iasa din orbite.Si din ei se scurge gramada asta de sange ce cauta rasaritul,iar din timpan asteapta sa alunece si sa se reverse aceleasi siroie invinetite...
Sangele m-acopera,dar capul continuie sa sa izbeasca de peretii ce abia se mai zaresc...si se izbeste,si se loveste...