Cadere...

Priveste cum ma scurg,a toamna moale,umpluta cu trestii plangatoare.Priveste cum imi curge trupul intr-o crema amaruie de vant rece si castane fripte.Uite cum imi cad ochii ingalbeniti si incordati,pe un portativ de frunze nude,putrezite.Imi aluneca pe furis,2 carpe umede,sub contur de buze sfaramate-pe piept,pe coapse si calcai,vibrand pe-acelasi portativ dens,adaugand cate un acord mut ce flutura a disperare.Mi s-a desprins si parul,in curbe de iasomie ofilita,unduindu-se alene peste portativul incarcat,mazgalindu-i treptat o cheie sol zgribulita.Au cazut unul cate unul,rand pe rand,degetele intinse-n vant ,intr-un ritm ce-a vibrat indelung in urechile pustiite ce dirijeaza absent,notele grele pe liniile portativului,asezandu-le cronologic,dupa gust si savoare,dupa forma si culoare.Imi cad mainile zgomotos,mirosind a mucegai,patand acelasi portativ sugrumat,cu limba-i vanata de asfalt jilav,cu o mazga rosie si calda.
Ar fi cazut si picioarele,speriate, tremurand a disperare.Ar fi ingenunchiat si ele,dar surd gemea pamantul de mine,si-au ramas drepte,inerte,rasunand a gol sinistru,lacrimand acut,despartind ploaia de cer si urmele de dor.
E toamna ,iar toamna totul cade,totul moare.....