Prada pentru Clown

Daca-mi tin ochii inchisi prea mult,ca-ntr-o cochilie sufocanta,dar calduroasa,imi tulbur sever mintea si ea sfarseste prin a rataci haotic printre respiratii de amintiri.Si-ncerc adesea sa-mi sterg ochii de praf si sa-i indop cu firicele anemice de lumina pala ca nu cumva realitatea sa-mi para impenetrabila.Dar ochii isi trag brusc pleoapele groase si incretite sa-nfunde toata lumina,s-o acopere,s-o ucida continuu.Si mintea incepe sagalnic sa semene cu un vid clar,dar haotic.Cu mintea de un cenusiu cremos,cu fiinta inchisa-n mine incep sa simt ,in valuri,niciodata la fel,o silueta stranie ce-mi respira in ceafa. Si-ntreb cu mana conturul de langa mine si reusesc sa deslusesc greoi,intrerupt,un nas mare,rotund si rosu,apoi o capatana colorata si o gura hidoasa,ce zambeste hain.Ii simt privirea adanca si clara  alunecandu-i intr-un mozaic difuz de culori,pe umerii mei,scurgandu-se apoi lenes pe piept.Mirosul lui de circ,de veselie si jonglerii,de baloane modelate pe furis,imi zgarie silentios timpanul inghesuit.Brusc incep sa tremur acut si toate oasele incep sa-mi dardaie intr-un ritm alarmant.Mereu mi-e frica de Clowni.Imi astup urechile si imi inchid ochii,instinctiv.Stau nemiscata si privesc in gol.
Clownul tace si imi picteaza trupul cu fata-i mazgalita.
Eu tac si tremur...
Mereu imi este frica de Clowni.