Blogger Widgets

vineri, 9 noiembrie 2012

Scleroza!



              
             Din colectia “R.boy feelings”:

Era atunci.Doar atunci.Nu era mai devreme de joi,nici mai tarziu de vineri.Nu mirosea a zi si nici a miez de noapte densa,dar am simtit....
Am simtit ca era atunci,in acel moment.Nu mai tarziu de-o clipa spanzurata in pendul nu mai devreme de un prezent intarziat.
Si-am deschis gura,mai mult involuntar,inconstient,cu buzele incretite intr-un spasm de durere ce-o sa urmeze,pentru ca stiam...
Limba a inceput intr-un ritm alert sa selecteze,sa contureze si sa modeleze,sa framante litere bogate-n miez si simtire,cuvinte-ntregi lipte-n fraze libertine cu aripi ciuntite.Si in acel moment am incetat sa mai respir.Respiratia ma incurca,ii punea piedici greoaie limbii mele inconvoiate.Am incercat atunci ca dintr-o singura suflare sa spun tot,fara sa-mi omit plumbul si violetele.
Nu era nici prea joi,nici prea vineri,nu apusese inca toamna,dar nici nu rasarise muguri de iarna adormita in hornuri  ce trosnesc sub focul incurcat.Mi-am plecat capul,aproape mangaind cu pletele-mi desprinse leganarea frunzelor pe pamantul tot mai rece,si fara sa-l privesc,intr-un moment de nebunie acuta,m-am auzind spunandu-i intr-un amalgam de cuvinte necontrolate:"Te iubesc cromatic,vast ca spatiul si profund ca vesnicia,atat de-adanc si de inalt incat nu mai exista limite superioare.Te iubesc spre nesfarsire calma,cu reflexe de zambet,plans si rasuflare..."
Mi-am ridicat capul din pamant si il priveam insistent.Vroiam sa-i penetrez ochii,si sa-i citesc gandurile.Cu dintii inclestati trageam insistent de lacrimile ce mi se inghesuiau aiurand in coltul ochiului,scurgandu-se subtil pe obrazul incremenit.Paleam in tacere si-n paralizie...
-Te rog,fi buna si repeta ce ai spus de vreo doua minute incoace fiindca nu te-am auzit deloc.Am o scleroza a nervului auditiv care-mi da momente de surzenie completa.
-Ce hain mi-e noiembrie prin trup,i-am raspuns departandu-ma in zare,ce noiembrie hain!

               Nu era nici prea joi nici prea vineri,era doar noiembrie.
Crancen si zeflemitor ca-ntotdeauna!

11 comentarii:

  1. Capabilă de o nebunie,iubirea e răvăşitoare!

    RăspundețiȘtergere
  2. intr-adevar iubirea neimplinita duce uneori spre nebunie...eu am fost pe punctul de a claca...si cititndu-ti postarea parca mi-au revenit in minte toate acele momente...m-am regasit oarecum printre randurile tale...
    o postare tensionata...pentru mine...dar in acelas timp placuta...pentru ca e scrisa de tine...iar tot ce scrii tu nu poate fi altfel decat minunat!!!
    :*:* zuz`>:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scleroza nu e deloc nebunie.Citeste iar articolul sa intelegi mai bine despre ce e vorba...
      Pup dulce!:*

      Ștergere
  3. Iubirea iti provoaca scrleloza ,dar e minunat sa fi nebun de iubire.Ai scris absolut minunat! <3 ador mereu sa citesc ceea ce scri,poza e geniala! kisses :*:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Neah,nu asta am exprimat prin randurile de mai sus,e mai incurcat,poate daca citesti iar intelegi mai bine...
      Huge hug!:*

      Ștergere
  4. Mi-a placut postarea asta :) Mereu iubesc sa-ti citesc postarile.esti minunata:*

    RăspundețiȘtergere
  5. La ce te-ai referit cand ai zis :-Ce hain mi-e noiembrie prin trup ?
    Am citit de 10 ori propozitia dar nu pot sa o inteleg. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vrut sa-mi exprim starea de spirit influentata de acelasi noiembrie ce nu-mi da niciodata pace...

      Ștergere

Prin cuvinte,mintea prinde aripi..