Priveghiul unei colectii

                     

                  Din colectia “R.boy feelings”:


    Spre apusul gandurilor mi se-ndreapta colectia,ca prea sanger a ploi fara umbrele si prea mi se comprima lumea-n puncte minuscule pe portative deformate-n nemurire.

    Eu niciodata n-am avut inceputuri ci doar sfarsituri.
In mine exista numai sfarsituri,de parca inceputurile mi-ar fi fost candva retezate de sabiile infernale ale gloatei de ingeri razvratiti,sau inchise-n randuri vechi de incantatii enochiene depre chemarile lui Lucifer.

    Imi apune colectia,cu genunchii plini de violete si gatul stramb,in forma de curcubee si paradisuri pierdute si canta-n moartea ei pe buze jazz-uri de zei singuratici ce-au murit deja,in viitorul trupurilor flamande.
    Si urlu intr-un continuum sonor ca-mi scapa printre degete si miez si simtire,parca veacuri,eternitati si traire.Si-alerg sa le prind de ceafa,sa mi le leg de glezne,sa-mi mai stea un pic pe limba mea osoasa,ca vidul din mine sa nu se descoasa...
    Sa planga si cerul,ca mi se coboara colectia in cripta sufletului meu,corabie-n furtuni de stele.Si-as vrea sa ma cobor si eu,sa-mi traiesc inexistenta,sa m-azvarl in mine insami ca un zgomot inecat,ca o dunga cenusie.
    Dar sufletul meu naste pensuli imense,de vopsea neagra manjite si-mi separa veacul trecut de realitatea de dinainte.Naste guri mute in ape si naste ape de comete-n lumi.Naste lumini in intunericuri si sfarsituri de infinit.
Se smulge colectia din mine lasandu-ma tot mai innoptata-n taina singuratatii mele.Si ma doare.Si nastere si apogeu si moarte.

''Mi-as zugravi acum alte lumi si alte poduri peste ele. Dar tanjesc la naluci de nopti primordiale cu lacate de formol la porti de lumina.Vreau si eu sa-mi fie intuneric putin.Sa-mi fie groaza,frig si durere in mine.Si atat!"

    Sfarsitul colectiei.

Un om stramb!

Trebuie sa-mi ud strigoii din mine am strigat eu alarmata,sfaramand lumile-n rugaciuni convergente cu pulsuri stricate.Si-atunci cerul a tremurat a pelin si m-a scuipat ca pe un poem cu versuri din doi in doi,despre gheise si despre ploi.

Am pasul stramb.De om ciudat cu scanduri batute-n cap si lanturi la glezne.Pe sub campuri de lut cu pietre-nflorite-n urme de vant mi se macina calcaiele-speriate si sumbre,c-am ganduri strambe-n mers.Cu directii-n de felii de cer cu paianjeni sub unghii si cruci aplecate de spate spre apusuri de stele crosetate.
Mi-i zambetul stramb.Sculptat in fata asta diforma cu gauri de razboaie cu tunuri si armate zdrobite-n transee intinse pe kilometrii de foame diagonala.Cu soldati si munitie inghesuiti pe sub piele,dansand a rece si a glorie rapusa-n aer si-n taceri sterse de timp.
Am coloana stramba, a scolioza sireata-n traire.Si-i cad margelele zdrobindu-mi plamanii dezveliti,ornandu-i a morti palizi cu sfarsituri timpurii,imbracandu-i a colivii goale,cu canari estompati.

Sunt un om stramb.In rasuflare si-n traire.Sufletul meu aprinde lumanari in fiecare cimitir cu statui de fildes si  zborurui incatusate-n portelanuri ieftine cu trupuri zvelte lipite-ntre aripi.Ochii mi se-nchina la fiecare rasarit de veacuri cu oameni dezbracati si petale de nori grei cu friguri ce-aluneca zeflemitor,adanc,in jos pe gat.Sunt un om stramb ce-si cauta lumile despicate-n paie de fan,cu tarani simplii si poduri peste ape,peste paduri si peste cer.Sunt un simplu om stramb ce-si cauta marile despletite in cearcane de cer cu valuri spumoase ce se izbesc la tarmuri de stele suferinde-n eternitatea lor pagana.