Blogger Widgets

duminică, 7 aprilie 2013

Confesiune...

    Trupu-mi  inert, duhnind a vulturi inchisi in cochilii de scoici perlate, se desena convergent in linii sarace-n lumina pe un catafalc excentric. Si deasupra umbrei mele spalacite, felinar strident cu dare somnoroase de pustiuri, pe baldachinul transparent, scanteia toamna, de parca eu eram moarta si ea-mi veghea somnul.
    Dar nu murisem inca si o vedeam cum siroieste ingeri de hartie, pasari de ceara, frunze de fildes si ploi de stafii  feniciene. Ploua asiduu si trupul mi se descompunea spectral in fluturi spanzurazi si corabii de fantome cu vertebre mioape, cautandu-si, fragile, inceputuri primordiale.
    Apoi, intr-un tarziu ni se facuse foame de noi si-am inceput sa ne muscam cu lacomie. De-ai fi vazut draga arhanghele cum ne devoram, ai fi zis ca suntem flamande de haos si-ntuneric. Dar eu eram flamanda doar de toama,si ea doar de mine. Ai fi zis ca ne-necam una-ntr-alta, izbindu-ne-n furtuni de copaci cu crengile-n pamant, ca ne rupem pieile de pe spinarile arcuite-n sabiile vantului noroios. Si mi-au ramas pe dinti, sa sti, urme de pescarusi cu aripi retezate, cercuri intregi de turle fara de trup si stanci de fum cu santuri pe margini. Iara toamnei pe gat i s-au intins priviri oarbe spre absolut, ploi plate cu corzi de tample insangerate si goluri ce gandesc a nefire. N-ai mai fi putut,arhanghele, sa ne distingi. De parca eu si toamna ne plimbam intre noi, estompand Universuri si pescuind shelete de zei adormiti intre coperte vestede de carti...
    Si dintr-o data timpul s-a cutremurat. De parca eu si toamna i-am fi sfidat legile atemporale. Apoi ne-am trezit iar la inceput. Ne era iar foame de noi, de parca niciodata nu ne-am fi intrepatruns, nu ne-am fi dezlantuit una-ntr-alta.
    Si-ti zic timpule draga, cutremura-te de fiecare data, infioara-te de dragostea asta salbatica si lasa-ne dara, sa ne iubim iar si iar la nesfarsit, intr-un etern de anotimpuri plutitoare, doar eu si toamna!


                             "Am sa iubesc etern toamna asta ce cade de-a pururi in mine."


5 comentarii:

  1. Fiecare îşi are în suflet un anotimp!După suflet şi anotimp se pare că eşti minune...

    Melodia e genială!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sfarsitul imi place atat de mult :x ...tuuu esti atat de minunata <3 mereu ne umpli cu sentimente parca din alta lume...lumea interiorului tau.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca timpul nu e impotriva iubirii.El doar trece pentru ca asta ii e menirea dar depinde de noi cum il petrecem.:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mă faci să intru în lumea ta.Prin tot ce scrii tu aici ne oferi cheia inimii tale!TOtul e aşa de frumos!

    RăspundețiȘtergere

Prin cuvinte,mintea prinde aripi..