Tu inceput si sfarsit...

"Tu inceput si sfarsit,tu totul"

    Mi te vreau viu in mine.Ca alta data.Te resuscitez.Cu zambete vinetii picandu-mi din obraji,scurgandu-mi-se pe calcaiele tocite-n mersuri nevazute.Si-ti tremura o pleopa parca.Mai mult involuntar.Tie ti-i miezul departe.Printre gondolieri vetusti cu palme ancorate-n ape stravezii.Si-apoi te simt alchimist printre rasuflari pagane.Mi-amesteci oasele-n pustiuri si gandurile-n intinderi de ploi ce rasar din pamant si umezesc cerul intr-un cotinuum sonor.Se-ntoarce lumea pe dos.De-ai vedea cum merg oamenii cu spatele pe strazi,si piciore facandu-si alee printre nori.De mi-ai vedea marea-n cer,cu ancore-nfipte la rascruce de vazduhuri si cascade curgand de jos in sus poate ca ti s-ar clatina si cealalta pleopa de haosul pieriri tale...
    Iti sarut mana stanga.Sa-ti simt diezii adanc infipti in buze,inflorindu-mi strain a maci sangerii cu siluete cioplite-n vanturi grabite .Si-ti zambesc sprancenele a simfonie calda, povestind sfarsituri iminente.Apoi iti sclipesc obrajii a portative cunoscute si-ti palpaie varfurile degetelor aprinzand lampioane imense in mine cu irisul ochilor tai miez in ele.Dar ti-s ochii-nfometati de negru si lampioanele nasc lumini intunecate si aspre-n parfum.
    Eu stau de veghe.Ma descompun.In rasuflari.In adiere de vant tomnatic si-n versuri bacoviene.Si mori si tu.Si mor si eu.De parca traim moartea in doi.Dar noi nu traim nimic in doi.Murim separat.Tu in mine si eu ...
    Eu unde mor?Ca nu am loc de tine.Mi-s plina de tine,pana la refuz,pana la uitare.Si nici sa mor nu pot.
    Si mor si eu.Nicaieri.Niciunde.Simt.Dar nimeni nu mai stie.
    De-ai sa ma zaresti,printre strazi,cu pasul frumos,si zambet  firav n-ai sa ghicesti ca eu sunt moarta de mult...

"Ma tem ca pierzandu-mi muza am sa devin nefire,ca parca prea mi-e mult in mine si eu deloc..."