Blogger Widgets

duminică, 2 iunie 2013

Cancer la suflet

 

          Din colectia "Nu ne-ntamplam":

    Mi-esti canceros prin fibra.Cand pleci.Ca si cum ai inflori in mersuri descendente.Perpetuu si insistent, mirosind a salcami nebuni.
    Mi-esti tumoare maligna,cu valuri de pareri grabite,impiedicate pe dupa stern.Mi te multiplici necontrolat si invaziv,decojindu-ma de pe schelet,deformandu-mi trupul,vestejindu-mi coloana intr-un buchet de tremuraturi greoaie.Sfasiindu-ma,dislocandu-mi ganduri si sugrumandu-mi pareri sa nu mai stiu niciodata ,sa nu mai pot niciodata a te trai.Constant,in tulburari de ochi vii.
    Iar eu imi sunt dezacordata.Pe la incheieturi.Imi zbarnaie hidos cat'-un picior in pasi sacadati,facand coruri de oameni grabiti,delimitandu-le zambetele si privirile mioape.Si-mi apar fluturi,pe sub piele.Prin vene.Iar eu le suflu in aripi.Sa zboare.Sa mi se-nalte.Sa-mi ajunga la tample,sa-mi odihneasca pleoapele si sa-mi cante viselor.Sa le adoarma.Printre capite asimetrice de stele fumegande.
    Si-mi sunt bolnava.Indelung.In pareri si-n existenta,in neintamplari si ganduri batrane.Sunt prea plina de tine,iar tu nu-mi esti nici toamna nici Bacovia si te traiesc asa cum pot,saracacios,sferic.Cu inconstienta naiva,adulmecandu-te.Ca aerul...
    M-am pierdut,iremediabil,pe mine insami.Mi-a disparut eul.In tine,prin tine.Si-mi caut sinele,disperata,desculta,cu pletele nebune-n vant....
    Tu...tu ai reusit sa ma sufoci.Dar nici sa mor nu reusesc fara tine.Moartea mea presupune  o moarte in doi.Asa ca mori.Mori macar o data.Pentru mine.Sa mor si eu linistita.Si-apoi dara,tu poti sa te renasti daca vrei,dar pe mine mie,rogu-te,reda-ma!
    Cred ca m-ai trait pana n-a mai ramas nimic din mine.Pana m-ai epuizat pe toata,pana ce m-ai consumat.M-ai fumat si m-ai sorbit,m-ai devorat.M-ai anulat.M-ai nimicit.Si-acum mi-e viata suferinta nuda,deliranta,de parca n-as mai exista...
Dar eu exist.Si e o noapte adanca in mine.Cu naluci de neintamplari,si roiuri de necuvinte.

                        Am cancer la suflet,iar noaptea-i neagra si plina de teroare.

 
     Si urlu sidefat.Mi se sparge ecoul la tarm de traire.Printre stanci ,izbindu-se de nori.Si plang.Imi curg mari,oceane intregi,pe obraji in jos.Innecandu-ma.Am cancer la suflet si pot sa fac tot ce vreau.Sa vedem daca pot sa si tac.

                                      Am cancer la suflet si tac...doar tac!

10 comentarii:

  1. Boala cu leac greu,suferinta rea,iubirea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am obosit sa caut leacul,poate vine de la sine...

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Pentru cancer stiu ca nu prea e leac.E nevoie de vointa.Mie sincer a inceput sa-mi fie cam indiferent....

      Ștergere
  3. sunt curioasa cand vei gasi leacul, cat de vesele vor fi postarile tale...<3
    este o postare trista, m-a rupt...:|...:)
    dar sti parerea mea despre tot ceea ce scrii tu...>:D<
    minunat scris!
    :*:*:*
    iti doresc sa treci cu bine peste bac si sa intri la facultate unde iti doresti.:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Despre fericire n-as putea scrie mai mult de 10 randuri.Nu ma impresioneaza cu nimic.Si daca as fi fericita postarile mele n-ar mai fi la fel de frumoase...
      Abia astept sa scap de bac,sa ma pot bucura de vara,de vacanta.
      Eu merg la Brasov la facultate,poate imi faci o vizita,candva,intr-un noiembrie frumos!

      Ștergere
  4. Iubirea provoaca nenumarate minunatii ,iar la tine a provocat minunea cuvintelor si sentimentelor tale , desi triste ele pe alocuri sunt pure si frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  5. Platon spunea undeva ca "iubirea nu este altceva decat un capitol al patologiei sufletului." Nu ne vom vindeca niciodata, nici macar prin moarte.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca leacul ala ar putea fi iubirea..sau cel putin siguranta ca vei infrunta boala tinandu-te cineva de mana..poate durerile vor fi mai suportabile in felul asta..:(

    Pupici.

    RăspundețiȘtergere

Prin cuvinte,mintea prinde aripi..