Cancer la suflet

 

          Din colectia "Nu ne-ntamplam":

    Mi-esti canceros prin fibra.Cand pleci.Ca si cum ai inflori in mersuri descendente.Perpetuu si insistent, mirosind a salcami nebuni.
    Mi-esti tumoare maligna,cu valuri de pareri grabite,impiedicate pe dupa stern.Mi te multiplici necontrolat si invaziv,decojindu-ma de pe schelet,deformandu-mi trupul,vestejindu-mi coloana intr-un buchet de tremuraturi greoaie.Sfasiindu-ma,dislocandu-mi ganduri si sugrumandu-mi pareri sa nu mai stiu niciodata ,sa nu mai pot niciodata a te trai.Constant,in tulburari de ochi vii.
    Iar eu imi sunt dezacordata.Pe la incheieturi.Imi zbarnaie hidos cat'-un picior in pasi sacadati,facand coruri de oameni grabiti,delimitandu-le zambetele si privirile mioape.Si-mi apar fluturi,pe sub piele.Prin vene.Iar eu le suflu in aripi.Sa zboare.Sa mi se-nalte.Sa-mi ajunga la tample,sa-mi odihneasca pleoapele si sa-mi cante viselor.Sa le adoarma.Printre capite asimetrice de stele fumegande.
    Si-mi sunt bolnava.Indelung.In pareri si-n existenta,in neintamplari si ganduri batrane.Sunt prea plina de tine,iar tu nu-mi esti nici toamna nici Bacovia si te traiesc asa cum pot,saracacios,sferic.Cu inconstienta naiva,adulmecandu-te.Ca aerul...
    M-am pierdut,iremediabil,pe mine insami.Mi-a disparut eul.In tine,prin tine.Si-mi caut sinele,disperata,desculta,cu pletele nebune-n vant....
    Tu...tu ai reusit sa ma sufoci.Dar nici sa mor nu reusesc fara tine.Moartea mea presupune  o moarte in doi.Asa ca mori.Mori macar o data.Pentru mine.Sa mor si eu linistita.Si-apoi dara,tu poti sa te renasti daca vrei,dar pe mine mie,rogu-te,reda-ma!
    Cred ca m-ai trait pana n-a mai ramas nimic din mine.Pana m-ai epuizat pe toata,pana ce m-ai consumat.M-ai fumat si m-ai sorbit,m-ai devorat.M-ai anulat.M-ai nimicit.Si-acum mi-e viata suferinta nuda,deliranta,de parca n-as mai exista...
Dar eu exist.Si e o noapte adanca in mine.Cu naluci de neintamplari,si roiuri de necuvinte.

                        Am cancer la suflet,iar noaptea-i neagra si plina de teroare.

 
     Si urlu sidefat.Mi se sparge ecoul la tarm de traire.Printre stanci ,izbindu-se de nori.Si plang.Imi curg mari,oceane intregi,pe obraji in jos.Innecandu-ma.Am cancer la suflet si pot sa fac tot ce vreau.Sa vedem daca pot sa si tac.

                                      Am cancer la suflet si tac...doar tac!