Acte de iubire. Inceputurile.

    În ce nuanță a urâtului mi-am ucis sinele până acum? Și câți pictori au refuzat să-mi mânjească, pe o pânză, măreața-mi nefericire?

      Se spune că momentele pline de extaz, de beție a sufletului, le simți cel mai bine în plămâni, fără ca frumusețea lor să dispară sau să se diminueze. Intensitatea clipei o simți din lateralul inimii până la coaste, pe ambele părți ale pieptului și posterior, către coloana vertebrală. 

       De aceea, prima dată mi te-am gustat cu alveolele, iar când parfumul tău le-a inundat în valuri, cred că de teamă să nu se evapore, sau să nu dispară, l-au înghițit cu poftă. Și te-au înghițit și pe tine. Printr-o inspirație puțin forțată te-au înghițit pe tot. Te-au vomitat și te-au înghițit iar și iar săptămâni întregi. Acum s-au oprit. Nu mai știu care parte din ele ești tu.

       Prima dată mi-ai devenit alveole.Toate alveolele. Așa mi s-au îndrăgostit plămânii de tine. 

Într-o zi de 28. Alt muzicant, altă partitură, alt moment al frigului și alt anotimp al pielii, al cărnii, al sângelui...