Far Away!

Intr-un tarziu inima a inceput sa innebuneasca.
Pleoapele i s-au ratacit printre frunzele spoite de-un verde crud si-atunci irisul a mucegait lent.Trupul i-a devenit o umbra firava de neant,iar respiratia i-a devenit aritmica si ea s-a invinetit brusc.Am incercat sa-i suflu in aripile indoite de frig sperand c-o sa zambeasca iar.Dar obrajii i s-au uscat,iar buzele i s-au impletit intr-un murmur continuu.Am privit inerta cum silueta-i frageda se departa de mine si a  inceput s-alerge ca nebuna prin orase,printre case.Iar pletele ii atarnau greoi peste ochii goi ce incercau ca dintr-o singura privire sa-nghita intreg tinutul.Picioarele i-au mai obosit,calcaiele i s-au tocit,iar alergatul i-a devenit mai domol.Si asa tocita pe la colturi,stropita de noroi,cu miezul sfaramat de dor inca mai alearga,printre falduri de vant si printre stropi murdari de ploaie.Alte orase,alte drumuri,alte case.
Intr-un tarziu inima a inceput sa innebuneasca.
Si-alearga din poarta-n poarta tot cautand,tot intreband...de tine!

Trecere de Pietoni!

Viata mea e un ansamblu imuabil de dungi desirate,de linii monotone si absurde.Culorile lor oscileaza intre albul exasperant si plictisitor al neantului si negrul spumos al intunericului ce se propaga haotic in jurul meu.
Astazi dungile mi-au fost albe,imi sunt albe,si zac fara suflare,incolacindu-se pe asfaltul rumenit ce sfaraie de durere.Astazi tu...tu ti-ai afundat talpa exuberanta intre dungile mele inerte.As fi vrut sa-ti retin piciorul pentru mult,mult mai mult de un moment nauc...as fi vrut sa-ti prind mana gingasa intre dungile mele inumane si sa o sarut,dar te-ai departat rapid,lasand in urma un parfum evanescent.
Astazi ...astazi m-ai calcat in picioare si atingerea ta,dureros de dulce mi-a facut venele sa se innoade de fericire.Oriunde ai fi fost astazi sunt sigura ca pasii tai au izbit -inconstient- o trecere de pietoni...o trecere simpla cu dungi albe!

P.S:Vroiam sa va intreb daca ar trebui sa ii arat si lui tot ce am scris despre el.Ce credeti?!

Lines!

Am indraznit sa strang in mana vesteda,pensula groasa,patata cu cearcane sidefate de lumina.Am incercat in zadar sa-mi spoiesc,cu o sfiala sumbra,fericirea, pe un zid jilav de neant.
Din pensula stufoasa tasnea doar o culoare pamantie mirosind a sperante spulberate.Vroiam sa-mi pictez fericirea desirandu-se cu nonsalanta pe zidul plin de goliciune,dar imaginea macilor sangerii,imagine a fericirii mele launtrice,disparea subit cand incercam sa mangai suav,zidul ,cu pensula-mi zburlita,iar macii deveneau dungi.Dungi negre si absente,dungi monotone.Mereu macii imi devin dungi pamantii ce miros a dezolare iar parfumul efemer al macilor inflacarati e inlocuit brusc de un fum strident de smoala inecacioasa.
Iar eu?!Eu sunt doar o dunga neagra ce se propaga lent intr-un mediu ostil.

Arta de-a Sculpta!

O voce surda imi rasuna acut in timpan spunandu-mi ca n-am sa te mai zaresc nicicand la fiecare capat de rand.Cu retina plina de infinit mi-am intins mana ce plangea de teama si-am luat dalta fioroasa spanzurata in parul matasos.Si cu dalta de fier am inceput sa sculptez in aorta firava un chip senin-chipul tau.Si cu maiestria unui poet intristat te sculptez ca o poezie funebra in aorta ce sangereaza de placere.Iti sculptez ochii negrii si profunzi,parfumati de-o muzica lasciva.Iar sprancenele le-am asezat armonios deasupra ,lasandu-le aripi pentru zbor.Pentru zambet,mi-am torturat aorta,sfaramand-o,perforand-o,iar zambetul...zambetul sculptat pare un vis efemer.Si toate astea le-am sculptat cu retina goala,cu ochii inchisi,caci chipul tau era deja sculptat in mintea mea.Dar te rog,ia dalta,ia dalta din par si sculpteaza si tu.Tu sculpteaza-ti muzica.Sculpteaza fara teama pentru ca aorta nu se va sfii de tine,va fi fericita.
Transforma-mi arterele in portative melodioase,triste,reci...

Declaratie! I

Hei,"R-Boy",esti cel mai profund si senin poem pe care il stiu!

Bon Appetit!

Stam ciopartita si asezonata cu niste foi de dafin pe niste farfurii uriase de portelan ce sclipeau de incantare.Sufletu-mi aburind imi era pus pe niste platouri imense de sticla,cu cateva firicele de marar razlete,iar pometii rosiatici miroseau a carne rumenita.Garnitura de cartofi galbejiti,ce se gasea pe masa,se potrivea cu gambele ce-mi atarnau in niste castroane de sidef,iar coapsele invelite in patrunjel transpirau nervos,asteptand...asteptand mesenii.Degetele imi erau rasucite ca niste rulouri din care se scurgea maioneza,alunecand spre urechile sfrijite patate cu un sos picant.Printre strugurii ce decorau masa puteai sa-mi descoperi ochii sticlosi tavaliti prin ou si imbracati in susan.Asteptam cutitele inflacarate sa se infiga in gatul meu,ascuns in salata,sa-mi ingaureasca inima presarata cu cimbru si coriandru.Priveam speriata la lumea ce isi lingea buzele de pofta si mi-a venit in minte replica mea favorita:"Here's my heart and soul,please grind them into hamburger and enjoy!"