Ca doi muguri cenusii,de lotus fraged,mi se-mpletesc ochii zgribuliti,satui de lumina anemica ce li se topea candva pe dinti,lipind genele intre ele.Acum doar bezna se mai desira adanc,in miezul lor,mangandu-mi cristalul mat. As fi zambit cand noaptea mi s-a infipt in ochi,chiar daca ma durea ,dar privirea a inceput sa sangereze a bezna crunta ce-o sfarama lent si sangele cald mi se scurgea pe buze,patandu-mi pielea sidefata. As fi zambit cand privirea a inceput sa-mi sangereze,dar simteam cum noaptea imi impingea adanc,continuu,a tortura,irisul pana-n calcai. Imi schiopateaza privirea oarba printre frunze de artar imbatranite.Suspin si schiopatez si eu ca nu cumva irisul ce s-a cuibarit in calcaiul meu sa se sfarame.Schiopatez,in cautarea unui felinar,macar stricat,ce lumineaza a zambet vested... P.S:Vaile Mintii,capitolul 8, AICI !
Stiu ca v-am promis de dinainte sa plec un articol cu cateva poze si pareri despre vacanta mea,so here we go! Ma bucur ca vacanta aceasta s-a ridicat la inaltimea asteptarilor mele.Am ramas profund impresionata de magia naturii si de minunatiile facute candva demult,de mana omului.Am traversat Ungaria si Austria.Trebuie sa marturisesc ca daca Ungaria nu mi-a placut deloc de Austria chiar m-am indragostit.Peisajele absolut superbe si asezarea casutelor pe colinele inverzite iti fac ochii sa zambeasca dulce,a bucurie.Dupa aproximativ 24 de ore de mers cu masina,mai atipind,mai aruncandu-mi cate o privire la drum am ajuns intr-un final la Roma.Am stat acolo aproximativ 2 saptamani.In aceste doua saptamani pot sa spun ca am colindat imprejurimile cat se poate de mult.Am ajuns la Colosseum si la Columna lui Traian.Am admirat si mi-am pus o dorinta la minunata Fontana di Trevi.Am fost in port si am mancat o inghetata mai mult decat delicioasa.Si daca tot era asa de aproape nu puteam sa nu ajung si la mareee.Am fost timp de vreo saptamana si pe la mare.Tot acolo m-am indragostit.O iubire de-o vara,cum se spune.Dupa ce am plecat de la Roma am facut o oprire de cateva zile si in Toscana,Viareggio.Toate bune si frumoase si acolo.Am fost si in Marina di Pietrasanta,unde am macat o gramada de pizza,delicioasa de altfel.Si pentru ca tot fusesem la mare atatea zile ne-am hotarat sa urcam pe munte.Peisajul superb,dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost linistea aceea armonioasa ce plutea printre crestele muntilor.De sus de pe munte,puteai admira orasul ce se intindea lenes sub soare si marea de-un albastru profund.Pentru ca tot ne carasem cu cateva undite dupa noi,am pescuit.Daaa,abia asteptam,pentru ca imi place la nebunie sa pescuiesc.Am fost prima si singura care am prins un peste.Lucky me! Eh,si oricat de mult m-am indragostit de Italia,pentru ca inainte nu prea ma atragea ,a trebuit intr-un final sa plecam.E mai greu drumul spre casa,sau doar mi se pare mie?Mai aveam atat de multe de vizitat,dar timpul a fost putin,iar zilele scurte.Zilele au fost prea scurte.Nu-i nimic,ce ne-a ramas de vizitat rezolvam vara viitoare,cu siguranta.In fond un an nu e o perioada chiar asa de lunga,nu? Mi-e dor de o pizza si de o imbratisare savuroasa la malul marii.Tot ce pot face este sa oftez,sa inchid ochii si sa-mi amintesc... Va las si cateva pozici mai jos,si asa nu postasem nicio poza cu mine. Va pup dulce si astept ceva pareri!
Iti mai aduci aminte.... ...cum infloreau privirile tale melodioase in adancul irisului meu,zgariindu-i miezul plin de savoare si cum privirile mele iti raspundeau la chemare,indoindu-ti genele ude,mangaindu-le? ...parfumurile noastre volatile ce se contopeau intr-un mozaic difuz de ganduri ravasite,alintandu-ne corpurile sarate si valurile ce ne izbeau gingas,cu ecou,gleznele stropite de soarele lacom? ...cum imi ridicai barbia,cu un gest scurt al ochilor inecati in briza marii,iar eu o lasam apoi,sa se odihneasca pe umarul tau suspinand a fericire? Iti mai aduci aminte,oare ...cum buzele tale lesinau a placere pe buzele mele,imbratisandu-le,lasand respiratia sa mi le invioreze,sa freamate de placere?; ...cum trupurile noastre ni se atingeau incet,de teama stangaciei,iar nisipul casant,de un auriu incins,ne brazda fruntea si pometii,spatele si coapsele,intrandu-ne in piele? ...imbratisarile indelungate din apa rece,sarata,ce ne izbea obrajii si ne unduia ca doua panglici evanescente? Doar ochii vorbeau atunci.Continuu.Dulce.Iar inima asculta.Sfioasa.Tremurand. Ochii vorbeau,iar buzele taceau. Dar zilele au fost scurte. Zile prea scurte.... Bunului meu prieten de la Roma! Te pup dulce!
P.S:O sa revin si cu cateva poze zilele acestea,intr-un articol special.Va pup.
