Imi schiopateaza privirea

Ca doi muguri cenusii,de lotus fraged,mi se-mpletesc ochii zgribuliti,satui de lumina anemica ce li se topea candva pe dinti,lipind genele intre ele.Acum doar bezna se mai desira adanc,in miezul lor,mangandu-mi cristalul mat.
As fi zambit cand noaptea mi s-a infipt in ochi,chiar daca ma durea ,dar privirea a inceput sa sangereze a bezna crunta ce-o sfarama lent si sangele cald mi se scurgea pe buze,patandu-mi pielea sidefata.
As fi zambit cand privirea a inceput sa-mi sangereze,dar simteam cum noaptea imi impingea adanc,continuu,a tortura,irisul pana-n calcai.
Imi schiopateaza privirea oarba printre frunze de artar imbatranite.Suspin si schiopatez si eu ca nu cumva irisul ce s-a cuibarit in calcaiul meu sa se sfarame.Schiopatez,in cautarea unui felinar,macar stricat,ce lumineaza a zambet vested...

P.S:Vaile Mintii,capitolul 8, AICI !