Blogger Widgets

duminică, 11 august 2013

Pe varfuri


    "Adevărul e că, oricât m-aş zbate, nu pot trăi pe vârfuri! "

    Am trăit cândva pe un vârf de val. Era indiferent şi rece. Se suprapunea cotidian cu răsărituri de meduze.
Îmi asculta genele cântând şi buzele tremurând. Trăiam frumos. Cu gleznele împrăştiate-n vise mate de atâta plin. Iar dinţii muşcau cu zbucium din val. Secandu-l. Dizolvandu-l în inconsistenţă. Exagerandu-l în solitudine. Şi-mi apăreau riduri. Din senin. Molipsitoare, în trup şi pe dinafară. De la prea multă apă. Dar valul se izbea, involuntar de ţărm. Atât de lin. De liniştit. În reluare parcă. Şi -apoi îmi intra în plămâni. Pe dedesubt, transformându-i în cochilii de melci rătăciţi prin lume, depunând alge şi nisip.
    Iar eu mă înecam. Cu scoici.
    Trăiam pe vârf de val până să mă înec cu scoici. Şi-acum am gâtul plin de ele. Putrezesc.Continuu...

    Altă dată m-am cuibărit pe un vârf de coardă de chitară. Tu îţi aduci aminte. Mă zarisei vag cu coada ochiului. Ai trecut cu un acord pe lângă mine. Dacă atingeai un sol în loc de re ne-am fi întâlnit incertitudinile la jumătatea drumului. Ca să te uit m-am adâncit şi mai mult în vârful corzii. Mi-am înghesuit coastele diforme şi pupilele sălbatice în tăcerea densă şi aritmică ce se depunea pe ea.
    Eram într-un amor prelung cu vârful corzii...Până ai folosit barre-ul. Atunci m-am înecat. Cu note. Mi-au rămas sub limbă. Încă mai răsună şters atunci când adie mirosul tău în mine.

    Într-un timp am trăit pe vârf de prăpastie. Îmi ţineam jumătăţile de degete în nori. Durea. Plăcut. Şi rănile mi le ţineam înmuiate în văzduh. Păreau că se vindecă. Le lingea vântul cu poftă...Tălpile tocite pe la margini se chinuiau să stea. În echilibru. Constant. Dar eram însetată de haos şi ele s-au scindat de trup lasadu-l să cadă. Nu. Să zboare în jos. Eu nu cad. Eu zbor în jos. E cel mai frumos şi mai pur zbor pe care îl ştiu şi pe care l-am văzut vreodată.
    Trăiam frumos pe vârf de prăpastie. Până m-am înecat cu abisul. Încă-l mai simt vibrând în nări atunci când respir...

    "Acum însă, nu mai trăiesc pe vârfuri. Trăiesc ele în mine..."

8 comentarii:

  1. "Acum însă, nu mai trăiesc pe vârfuri. Trăiesc ele în mine..." Bine spus aici :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Echilibrul este reprezentat de legătura dintre două suflete...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inseamna ca sunt in total dezechilibru si in pur haos...

      Ștergere
  3. Ești sigură că acesta este un adevărat echilibru?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Echilibrul este o iluzie a oamenilor simpli care nu tanjesc dupa absolut!

      Ștergere

Prin cuvinte,mintea prinde aripi..