Blogger Widgets

vineri, 27 ianuarie 2012

Imbratisare in Amurg

        Apune…Cerul de azur isi scalda pe rand perlele in focul de aur…Soarele un medalion   cu luciri de vis,zeu infocat al inalturilor isi resfrange fata in oglinda nesfarsita a cerului cernand o fulguire de argint risipita din caierul de lumini de maine nevazute…
    Trupul seducator al cerului este acoperit cu siluete delicate ale norilor de vata,in spatele carora se nasc contururi neintelese...Lava de foc cuprinde cerul si se prelinge pe pamant incununand izvorul care pare o oglinda culcata intr-o rama de verdeata.....
     Dintre mii de umbre desirate pe intreg cuprinsul doar doua poposesc pe bancuta de langa lac….Si se leagana unduite de vantul lenes ….si tot vantul le modeleaza spre un feeric joc al umbrelor peste apa de sidef…….Se stiu de curand….dar parca se cunosc dintotdeauna….se intalnesc in fiecare seara….si prin…jocul lor…destainuie franturi de ganduri….Isi intrepatrund mainile si isi opresc privirea atintita,cu suflet pur,privesc spre cer cu sperante…Si sunt privite de celelalte,ce plutesc in jurul lor atat de gratios precum un val de lumina ce  uimeste o clipa lumea !Si perdele de matase le invaluie intr-o aura mirobolanta….Si sunt precum nestematele…stralucesc printre penumbre!
    Se deosebeste de el….prin trupul ei de scoica sculptata din cristale si marmura vie tresare usor la adierea vantului…Este precum  o lacrima de iarba ascunsa ce isi asteapta eliberatorul…si acesta este aproape….Ii atinge usor chipul dezvelind surasul bland…..Lumineaza tainic umplandu-si unul altuia trupul de stralucire…Hmmm-Umbre spalacite ce tremura in usoara ceata aramie…..Si reflecta…..puritatea iubirii sincere…..fantezia…unei iubiri regasite….Se imbata de atata fericire….se trezesc la realitate si traiesc clipele racoritoare cat mai intens….privind spre viitor cu teama in trup……Vantul le mangaie rasuflarile emotionate minunadu-se de forta dragostei neprihanite……
     Noaptea se coboara incet incet si invaluie pamantul cu o mantie vanata inchisa cusuta cu mii de mii de stele….Golul infinit ce punea stapanire pe tinut ii inconjoara monoton…Imprejur  in nesfarsit palpaie raze albe pline din alta lume ca niste ispite nascatoare de amintiri ale unei existente divine…Se simt din ce in ce mai slabe….devin din ce in ce mai trasparente….si cu cat ele se contopesc cu lumina desirata…din ce in ce mai cenusie..cu atat dragostea lor infloreste si mai mult…precum o orhidee firava in intuneric….Singuratatea ii imbratiseaza…si imbratisarea ei ii tortureaza.
Si ambele lucira deodata scanteietor….si din bezna perfecta se deslusi unduirea lor…
     Nimeni nu anuntase poposirea noptii peste tinut….s-au inaltat la cer  speriate si s-au prapadit in fantezia intunericului!
     Natura isi reia armonia pierduta odata cu aparitia iubirii....era un haotic joc al ielelor in preajma iubirii...acum dupa ce jocul a luat sfarsit ...natura isi impune din nou maretia....

Poveste De Mai

Caleidoscopul cioburilor de imagini
se reflecta -n umbra timpului
Secunde,
Priviri,
Prea putine amintiri.

Pentru a fi de departari aproape
Pana de cerneala-i spanzurata-n timp
Vechi,
Prafuit,
Pe o cruce rastignit.

Caci departarea apropie mereu,
Langa ea e-o fila noua -are-n aripi
Fulgerari,
Sclipiri,
Prea putine amintiri.

O floare,o semnatura tot pe ea uitate,
Doar o umbra a tacerii...
Singuratate,
Mangaiere,
O eterna adiere...

O ancora peste timp,
O minte bolnava
Te rog,Striga!
Umbre din realitate,
Mult prea multe vise
Din imediata irealitate.

Parfumul teilor infloriti
Se aseaza usor pe fila netezita.
Te rog,striga!Sa stiu e tot ce-ti cer!
Ce gand,ce vant
Imi poarta pasii acum
Spre acest om efermer?

duminică, 22 ianuarie 2012

Losing Myself

M-am ratacit,pentru ca am vrut!Nu pot sau nu vreau sa renunt la ceea ce oricum nu am avut si cu siguranta,linistea imi spune ca,nici nu o sa detin de drept….
Timpul nu trece.Aceleasi clipe blestemate de aceleasi actiuni peste care s-a asternut linistea,prea multa liniste as spune…Ceea ce am considerat important s-a prabusit lasand in urma doar mult praf si semen de intrebare.Iti mai aduci aminte?Totul e la fel.Acelasi cerc vicios pe care il mai vizitez uneori,atunci cand,involuntar,observ ca,ceea ce ma inconjoara e solubil.Ca ceea ce e important,e important acum,doar acum.Mai tarziu?Mai tarziu sunt eu,constienta ca ceea ce a fost tangibil pana acum,e atat de impalpabil acum.Unde a disparut totul?Acum ma vad!...dar neantul nu-l mai simt.
Ma intriga tot ceea ce observ,ma devasteaza si parca incep sa ma conving pe mine ca devin dependent de tot acest teatru ce presteaza servicii unor sentimente atat de incapatanate.Timpul consacrat unor incercari indelungate de a evita orice detaliu,intalnit la fiecare clipa zburatoare se contorsioneaza,devine casant.
Incep sa ma obisnuiesc cu idea.Nu-I greu,nu?Totul devine monoton odata cu trecerea unor secunde zdrentuite,ruginite de evenimente prea vechi ,insa nu destul de vechi,pentru a nu putea fi invocate.Ritualul exact nu-l stiu.Ma trezesc doar cu ele venindde undeva din trecut,batand la o us ace scartaie din cauza unor elemente ce nu mai functioneaza precum un sedative.Surprind usor un suras.Poate ca,cat mai curand toate acestea vor fi considerate indispensabile pentru existent esentei mele.Vor deveni o obisnuinta,ceva ce ma va distruge lent,caci o disparitie brusca ar cauza o distrugere rapida,dureroasa.Nu stiu daca ma mai agat de vreo speranta sau doar astept o minune.Nu cred in minuni.De ce as crede acum?Cine ma determina?El sau ceva ce n-a existat.De ce?Cat de puternica e influenta a ceva ce n-a existat asupra mea?Raman cu multe intrebari ce imi apasa umerii.Mobila scartaie la fiecare fior optimist..Raman cu atatea lucruri nespuse,nefacute,lucruri ce le-am pastrat si le voi pastra pentru mine.Nu am considerat necesar sa incarc cu un surplus de informatii,inutile,poate,un necunoscut..caci asta ramane dincolo de ceea ce n-a existat,un necunoscut ratacind in neant!

miercuri, 18 ianuarie 2012

What I Am!

“I am an excitable person who only understands life lyrically, musically, in whom feelings are much stronger as reason. I am so thirsty for the marvelous that only the marvelous has power over me. Anything I can not transform into something marvelous, I let go. Reality doesn't impress me. I only believe in intoxication, in ecstasy, and when ordinary life shackles me, I escape, one way or another. No more walls.”
Anaïs Nin


marți, 17 ianuarie 2012

Inexorabil

As spune,uite!Ma privesc incontinuu,de parca timpul distorsionat s-ar fi reincarnate in propria-mi persoana.Si uite!Totul pare gri,iar neantul,aici sub aceeasi ascunzatoare ideala.Unde am disparut?Acum o clipa priveam insetata o imagine lipsita de contur,o imagine,ai putea spune,lipsita de miez si de simtire,imaginea mea.
Printre atatea lumi bantuite de jalnicele-mi si sinistre ganduri,ma zaresc pe mine,dincolo de o oglinda difuza  ,exact ceea ce am lasat in urma cand m-am retras subtil,obligata fiind!Jocul mi-a placut de la inceput.Asta m-a speriat.Era prea perfect.Trebuia sa realizez mai devreme ca totul seaman cu ambalajul de poleala al bomboanelor proaste.M-am retras.Si cortina a cazut.A cazut de dinainte sa observ.Era ceva iminent!
Si da,iti spun ca ma simt atat de neputincioasa.Intru adesea,poate mult prea des,in aceeasi transa a carui remediu e impalpabil.Ma dizolva de dinainte de a reusi sa inving tot ceea ce ma urmareste de ieri,de demult.
Imi zaresc ochii.Mari,tristi si sentimentali.Ii zaresc dincolo de ce as putea spune pentru ca totul sa capete contur din nou,dincolo de ceea ce nu mai conteaza sau nu a contat pentru ca nu mai exista si nici n-a existat…
Particip la un spectacol dezolant in care gandurile-mi scapa de sub control,jucand un rol teatral,gol pe dinafara sau atat de plin de simtire dincolo de limitele vizibile si tangibile alea irealului.
Si uite!Aceeasi eu!Unde?Am un zambet larg pe buze,dar un zambet atat de firav in suflet.E un mozaic alcatuit din ceea ce a fost si revine fiind invocat de dorinte morbide,dorinte efervescente pe care le urmaresc,fara sa vreau,mereu,pe acelasi drum batatorit de actiuni determinate de un singur pol.Pol suficient de puternic pentru a genera 2 stari banale intre care oscilez aiurea,de la o clipa la alta.
Neantul…atat de aproape,il simt,dar nu ma mai zaresc pe mine!


Make Me Lose Control

Neobisnuitul devine exprimabil,sunt vasta ca spatiul,sunt profunda ca vesnicia si pot cuprinde totul dintr-o singura suflare...!

duminică, 8 ianuarie 2012



Nu este melodia cu care m-au cucerit,dar este una dintre cele mai superbe,iar in ceea ce priveste filmul...merita vizionat!
Sleep Well !