Doar timpul!

Fruntea-mi transpirata lacrima subtil.Pleoapele-mi speriate s-au deschis spre lumea saracacioasa.Si-atunci ochii s-au infricosat si-au inceput sa tremure alert.Intunericul ce-mi infunda retina si o sugruma  mi-au ofilit glasul,dar n-as fi vrut sa strig...Nu e nimic in jurul meu,doar un neant ce-mi infloreste in camera pustie si intunecata.Imi izbesc capul de peretii ce ma sufoca,sperand c-am sa-nteleg cine mi-a rapit esenta.Si de pe buzele transpirate imi tasneste un singur cuvant..Timpul...doar timpul ia totul,indiferent daca vrei sau nu.Timpul ia totul si-l poarta departe si intr-un final ramane doar intunericul.Uneori gasim pe altii in intuneric insa uneori ii pierdem din nou,ne pierdem pe noi...

Mereu alerg!

M-am oprit din alergat.
Mereu alerg.
Pantofii muscati de panglicile ruginite de pulbere isi dadeau ultima suflare.M-am intins in iarba cruda ce se unduia alene,ca sa ma odihnesc.Mereu alerg..Mi-am scos pantofii si i-am aruncat departe,la margine de apa,lasand raul efemer sa-i stearga de urme,de locuri,emotii si dureri...Mi-am inmuiat picioarele in ploaia de raze dulci ce-mi rodeau rochia palida si desirata, tocita de deziluzii.Am incercat sa privesc dincolo de tuneluri intunecate,de carari intortochiate,sa-mi vad macar o data fericirea...s-o vad!Dar o gargarita ce fugea prin zare,nebuna de lumina,beata de culoare mi-a adus aminte de mine.
Mi-am pus pantofii uzi in picioarele batatorite de timp si-am inceput s-alerg.
Mereu alerg!
Alte urme,alte locuri,emotii si dureri!..

Rock!

Great song,
Great video!:X

Leapsa muzicala!

Am primit de la Denisa.E o leapsa muzicala.
1. Care este solistul vostru favorit din Romania? Dar din strainatate?
 --------Justin Timberlake

2. Care este trupa favorita de la noi? Dar din afara?

  Bere Gratis.Mi-e greu sa aleg una:Papa Roach;Avenged Sevenfold,BFMV... 

3. Care vi se pare a fi de-a lungul timpului cea mai slaba (ca sa nu zic proasta) trupa muzicala de la noi? Dar din afara?

 Nu stiu..

4. Ati fost vreodata fanul vreunei trupe? Daca da, al carei trupe? Povestiti un pic despre ceea ce insemna pentru voi sa va numiti fan adevarat.

Nu cred ca sunt fana vreunei trupe,imi place diversitatea.

 

5. Enumerati 3 trupe de la noi care v-au facut sa simtiti tineretea, distractia, buna dispozitie, s.a.(in afara de trupa preferata).

  Nu prea  am ascultat si nici in prezent nu prea ascult muzica romaneasca.

6. O trupa care a evoluat si inca nu a “murit” de la origini pana in prezent…

Nu stiu...

7. Care este ultima melodie pe care ati ascultat-o?

Red-Shadow

8. La ce concert ati fost ultima data? Al carei trupe?

Prin noiembrie.Bere Gratis

9. Ce artist strain v-ar placea sa mai concerteze in Romania? (in afara de cel preferat).

Robbie Williams.

10. “Fredonati” (scriind) o piesa care va vine acum in minte! 

      leavin' our shoes behind
       we cross the water
      our words flow
      from mouth to mouth
   like fish seeking dark places
     the mist covers our traces covers our faces

Leapsa poate sa o ia cine vrea dar in special:Iulia ;Andreea;Ioana...

Music!

Sublim!

Luna mi se pierdea in par si lasa in urma ei dare abisale de lumina sclipitoare.Noaptea imi picura-n retina surda o bezna rece,zburlindu-mi obrajii.Iti cautam parfumul ,pipaind aerul sufocant.Lacrimile prinse-ntr-un buchetel cristalin imi atarnau in coltul ochiului dornice sa uite de nemurire.Clipeam iar si iar in speranta ca am sa-ti deslusesc silueta printre perdelele de plumb ce-mi tin captiva fiinta.

Te mai chem uneori,cand timpul mi se sparge-n piept,dar te chem suav,in soapta...

...n-as vrea sa m-auzi,n-as vrea sa te intorci!

Pasarea Spin!

Pasarea,cu spinul infipt in piept,urmeaza ciclul implacabil al legii nescrise;nici ea nu stie de ce impuls este condusa,dar,incepe calatoria pe care o va sfarsi aruncandu-se singura intr-un spin si va muri cantand.Chiar in acest moment,spinul patrunde,dar ea nu-si da seama ca el exista si ca va urma moartea;canta,canta,pana cand nu mai ramane nici o picatura de viata in ea,pana va murmura si ultima nota.Dar noi,noi cei care ne implantam singuri spinii in piept,noi stim!Noi intelegem!Si totusi o facem!Si totusi o facem!

Introspectie!

Cand realitatea ma copleseste,ma ancorez bine in propria-mi lume si incep sa scriu.Si de fiecare data cand scriu,sufletul imi izvoraste din penita tocita inmuiata in cerneala,si se aseaza ca un amalgam de sentimente printre literele mici si uscate.Si pe coala de hartie se dezlantuie astfel o furtuna intre cenusiul exasperant ce ma acapareaza si scamele de culoare dornice sa-si faca aparitia sub imediata linie a irealului.
Scriu adesea pana la epuizare,pana ce retina mi se impleticeste,pana ce mana imi tremura de durere iar pometii rosiatici mi se scofalcesc de uitare.Scriu pana imi seaca sufletul si-mi plange parul ravasit pe frunte...Scriu mereu pentru a ma cunoaste mai bine,pentru a pastra amintirile pe o coala ca un parfum,ca sa nu se prefaca in aburi sau sa ajunga serbede vreodata.Cand as dori as putea adulmeca subtil coala de hartie si as retrai clipa trecuta.De fiecare data cand scriu silueta,la inceput palida si stersa ca o schita in creion,se umple de culoare.Si-mi sculptez mereu miezul si simtirea prin cuvinte ce ma definesc,iar lumea isi vede mai departe de viata ei fara sa intineze cu umbra ei surazatorul tablou al sufletului meu,rapus de litere,cuvinte,fraze.Si de-ar fi sa-nchid ochii,tot as trai etern.Tot ce-am scris ramane sa traiasca pentru mine,iar si iar,la nesfarsit!

Pasarea Spin!

Exista o legenda despre o pasare care canta o singura data in viata,mai dulce decat orice alta vietate de pe fata pamantului.Din momentul in care-si paraseste cuibul,cauta un copac cu spini si nu-si gaseste odihna pana nu-l afla.Apoi,cantand printre ramurile salbatice,ea se arunca singura in spinul cel mai lung si mai ascutit.Si,in extazul mprtii,ea se inalta deasupra propriei agonii,scotand un trill mai dulce decat al privighetorii sau al ciocarliei.Un cantec al carui pret suprem este insasi existenta.Intreaga lume inmarmureste ascultandu-l si Dumnezeu in paradisul sau zambeste.Pentru ca ceea ce este mai bun in viata noastra se obtine numai cu pretul unei dureri existentiale...Ori cel putin asa spune legenda.

Music!

And I would love to bring you down,
 plant your feet back on the ground...

Tacere!

Stateam tacuta,
si-n mine zacea intreaga fire.
Nici soapta de vant,nici clatinat de frunze ,
doar valuri sure de fum si praf
se inaltau spre ceruri
topindu-si crestele.
Stateam tacuta,
si zambetul zacea si el in mine.
Nici simfonie de rauri,nici vals de fluturi.
Doar privire-mi palpaia
cand se arunca in zare,
se-mprastia,se ratacea...
iar neantul din mine
il simteam in fiecare deget,
trepidand subtil...
Singuratatea ma imbratisa...
iar imbratisarea ei ma tortura!

Lucas!

Este un fel de ordine in Univers,in miscarea stelelor,in  rotatia Pamantului si in schimbarea anotimpurilor .Dar viata umana e haos pur.Toata lumea ia atitudine,isi sustine drepturile si sentimentele,confunda motivele celorlalti si ale lui...

In umbra sufletului!

Intr-un tarziu mi-am lasat sufletul

sa se desire in litere mici,ofilite,zbarcite,

pe coala mucegaita.

L-am lasat sa putrezeasca,

sa se impleteasca cu viermii amarui,

sa miroasa a fiere,

sa duhneasca a mortaciune.

Mi-am lasat sufletul sa se chinuie,
sa se incolaceasca de durere,

sa urle,sa zbiere...

L-am adunat din mucegai
si l-am acoperit cu pulbere.
I-am ridicat o cruce galesa in mijlocul neantului.

Mi-am lasat o lacrima groasa

sa curga,sa se izbeasca de sufletul mort.

Am dansat in tarana pana mi s-au tocit pantofii,

pana ce tot sufletul mi-era imprastiat pe picioare.

Am zambit lasciv si am plecat...

I-am permis inconstient fantasmei lui

sa ma bantuie etern...

Praf de stele!

Luna imi priveste adanc in suflet fiind dornica sa se refugieze la pieptul meu.Rasuflarea ei mi-a colorat cu siguranta obrajii si mi-a facut sa-mi bata inima.Intunericul dureros a captusit tinutul cu o culoare vanata ce face lupii sa urle vijelios la maretia celesta a lunii.Nu e nicio scama de nori...cerul  limpede si rece este brazdat de stele lucitoare ce par niste stropi de ceara alba.

Inaintea ochilor mi se desfasoara o lume cu ritmuri mai putin trepidante,iar surasul stelelor ce umple vazduhul te indeamna la visare..iar vantul ca o briza unduieste stelele facand sa cada o pulbere sclipitoare din ele,pe potecile invechite si marginite de iarba cruda.Stralucirea lor spinteca si depaseste frumusetea lunii solitare iar parfumul lor distins sa raspandeste vulcanic printre caligrafia sinuoasa a dealurilor.Nu e poezie mai frumoasa ca imaginea stelelor ce desfata noaptea,stele ce valseaza incontinuu si presara cantul vailor si-al raurilor repezi.

Cu sufletul ravasit de virusul dulce al stelelor m-am trezit.Focul se stinsese si odaia era sumbra,rece si pustie.Condeiul se lungise pe podeaua infrigurata lasand o pata mare de cerneala sa se scurga langa el.Afara ploua sever.Am  tras draperia de catifea peste geamul singuratic si mi-am intors privirea spre sacoul aspru de-o culoare stearsa ce mi se incheia cu niste nasturi mari pana sus la gat,aproape sufocandu-ma.Am praf de stele pe hainele mele si incerc sa cobor dintre ele...!

De-abia plecasesi

                                         De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
                                        Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
                                        Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
                                        Nu te-ai uitat o dată înapoi.

                                        Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
                                       Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

                                       Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
                                      Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
                                      Nu te oprise gândul fără glas.
                                      De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

                                                      Tudor Arghezi

Words!

Cuvintele mi se par inutile de acum in colo si astfel incerc sa le inteleg pentru a le putea indeparta.

Insa,in incercarea asidua de a delimita cuvantul de propria lui esenta,de a-l dezgoli de ambalaj si a-i transpune originea spre necunoscut,doar pentru a-mi fi de un real ajutor in incercarea de a exprima tot ceea ce pana la momentul actual,prin conventie definit acum,nu era posibil,m-as rataci!

Cuvintele ce-au ramas in urma mea ca o dara candida in colbul asternut pe drumul sihastru inca imi mai zvacnesc in minte.Am incercat zadarnic sa le strang in pumnul meu spre a le lasa fara suflare,sa scurg suvite de viata din ele si la final sa rad inerta spre statui ciobite de praful asternut deasupra lor.

Nu mi-am inteles niciodata dorinta asta morbida de a decapita cuvintele pregnante ,de a le studia sub microscop pentru a le intelege mai bine conduita si a le defini granitele.Am incercat subtil sa le sufoc-cuvinte seci,cuvinte dulci-dar picura prea des cu tipete transfigurate,iar dorul de liniste m-a impiedicat sa le plesnesc,sa le perforez,urmele din colb sa le estompez.Insa nu dau niciun semn ca puterea lor ar slabi.Le simt cum mi se scurg calde,emotionate pe buzele aspre ce incearca sa le inabuse.Pana si ochii imi lacrimeaza ca stropii sfiosi sa navaleasca peste cuvintele dornice sa zboare.M-am imbatat cu parfumul lor acru-parfum emanat la plecarea lor- si-am devenit cuvant.In incercarea de a le amuti am devenit involuntar cuvant.
Pot sa aleg  ce vreau sa fiu?

Atunci voi fi "poate"...azi sau maine...sigur voi fi "poate"!

Where Is The Love?

     Iubirea a lasat in urma ei decat cativa pasi rasfirati de vantul ce-a indemnat-o sa se retraga.Cum ar mai putea lumea sa traiasca ceea ce poetii scriu pe coala de hartie fara iubire?

     Observ pe strazile imbibate de tristete fete transfigurate,disperate,ce cauta cu ochii mintii,franturi,panglici inguste din ceea ce a fost candva iubirea.Sufletul le e spanzurat de secundele aburinde ale timpului-dusman constant.Inima li s-a uscat,iubirea nu mai e prezenta pentru a o hrani,iar venele...venele firave strabat corpul lasand in urma lor miros dulce de fiere.

   E totul gri in jur!Culorile ce-si aveau seva in iubire au palit incetul cu incetul,iar pe priveliste,inima si suflet pune stapanire cenusiul monoton,exasperant.

   Imi simt respiratia inecandu-se in stropii jilavi ce cad din cerul suplu si mainile imi tremura incontinuu,pipaind aerul inecacios in speranta ca iubirea nu s-a evaporat pentru totdeauna.Timpanul imi este scrijelit de sunetul monoton al lacrimilor putrede ce mi se preling pe obrajii palizi.

Fiinta imi suspina la fiecare rafala de vant.Mi-e teama c-am sa ma descompun in pulbere,dar ma gandesc apoi ca vantul m-ar putea imprastia peste tot,iar undeva intr-un ungher uitat de lume as gasi iubirea,si chiar si-asa uscativa cum ar fi ,tot mi-ar picta pe fata un suras cald.Dar vantul dispare brusc,nu are timp sa ma imprastie.Iar eu disperata de absenta indelungata a iubirii m-asez pe banca,dezamagita,intreband trecatorii unde e iubirea.Insa ei se uita nedumeriti si trec nepasatori pe langa mine.Ei nu mai au nevoie de iubire,nu le este vitala.Dispritia ei nu ii afecteaza cu nimic si isi traiesc viata la fel ca inainte crezand ca nimic nu s-a schimbat.Insa eu ii vad mai stersi ca inainte,privirea lor aspra te-ngheata iar zambetul ironic ce-l afiseaza pe fata lor crispata te inspaimanta.Iubirea a luat cu ea ce era mai frumos si gingas in sufletul unui om.Dar omul, inconstient de aceasta monstruoasa hotie a iubirii,isi vede netulburat de viata,nestiind ca e incomplet.

    Eu,insa..si-acum mai caut pe cineva care ar putea sa-mi spuna unde-a disparut iubirea...

Harti!

Imi rog insistent pleopa sa mi se deschida,sa-mi lase retina dilatata sa strapunga realitatea asta anemica ce ma inspaimanta.
Pupila mi se zvacneste nervos,izbindu-mi pleoapa crispata,dornica sa se ntercaleze cu lumina crepusculara ce imbraca privelistea.
Retina asteapta sa invadeze,cu celule ei,realitatea scandaloasa spoita printre copacii vesteji.
Genele-mi tremura de frig,e-un frig ce-mi macina si oasele,scuipand aburi ce se inalta in paru-mi ravasit,ce mi se rostogoleste pe spatele rigid,alunecad spre mijlocu-mi scarbit de durere,infasurandu-l intr-o manta de purpura.
Imi duc mana instinctiv spre obrajii amortiti,palmuiti de noaptea searbada si incerc sa-i mangai pentru a-i incalzi.
Umerii imi sunt dezgoliti si vantul se alungeste peste ei lasandu-si trupul mort sa-i invineteasca lent.Gura mi s-a inclestat,caci as fi vrut sa te strig,dar ma-nfunda singuratatea intr-o tacere morbida.Te-am cautat indelung printre stropii de lumina,dar retina...retina a inghetat,a obosit...te cautase in nestire clipe-ntregi.
Pleoapa mi s-a pus din nou la somn.Ii simt suflarea serpuita vibrandu-mi pe genele ostenite.Lumina mi se stinge,fiinta mi se-ntrerupe....!

Osho-Intuitia

"Daca intuitia ar veni prin raze sau unde,am putea fabrica un instrument pentru a le capta.Insa nici un instrument nu poate capta intuitia pentru ca nu e un fenomen ondulatoriu.Nu e deloc un fenomen;este doar un salt de la nimic la existenta.Exact asta inseamna intuitia,de asta ratiunea o neaga.Ratiunea o neaga din cauza ca e incapabila s-o intalneasca.Ratiunea poate intalni numai fenomenele care pot fi impartite in cauza si efect.Conform ratiunii ,exista 2 domenii de existenta,cunoscutul si necunoscutul.Iar necunoscutul inseamna ceea ce nu se cunoaste inca,dar se va cunoaste intr-o buna zi.Dar misticismul spune ca exista 3 domenii:cunoscutul,necunoscutul si incognoscibilul.Prin incognoscibil misticii inteleg ceea ce nu poate fi niciodata cunoscut.Intelectul are treaba cu cunoscutul si necunoscutul,nu cu incognoscibilul.Iar intuitia lucreaza cu incognoscibilul,cu ceea ce nu poate fi cunoscut.Nu e doar o problema de timp-pana va fi cunoscut-calitatea lui intrinseca este incognoscibilitatea.Nu e vorba ca instrumentele tale nu sunt destul de fine,sau logica ta nu e la zi,sau matematica ta nu e suficient de avansata-nu asta e problema.Calitatea intrinseca a incognoscibilului este incognoscibilitatea;el va exista intotdeauna ca incognoscibil.Acesta este domeniul intuitiei!"

Happy B-day!

"There's fake woo woo crap and there's real woo woo crap!"
     Happy B-day my sweet SuperD!