Goeleta!

Noutatea a izbucnit vulcanic,cum niciodata nu mai izbucnise,atunci cand mi-am sculptat privirea in tavan si am imprastiat pe el,cu degetul tremurand,o goeleta voluptoasa.Velele ce sclipeau a amurg si miroseau a scoici se zgariau in peretii dezgoliti de tablourile pierdute de culoare.Ancora imi lovea iar si iar,nestingherita,becul singuratic,incremenit si secat de lumina.Dupa ce mi-au strapuns tavanul,catargele se inaltau maiestuoase spre cer,aducandu-mi infinitul in camera.Elicea i se incolacise in jurul buclelor de intuneric ce patau tavanul.

Frumusetea goeletei se izbea de lumina crepusculara ce iti ingheta creierii.Respiratia-mi alerta ii lustruia puntea ce emana un parfum subtire de rom.

Fara ezitare goeleta a traversat camera,inghesuindu-se la geam,dorind sa se retraga pentru a  luneca in nestire spre absolut.

E intuneric si e frig.E pustiu si rece.Si toate astea dor si imi zvacnesc in tampla.Dar intr-o noapte tarzie de iunie am fost si goeleta daca vrei.Iar daca nu,am fost tot.In afara de asta am fost nimic....

Pentru cei care au pierdut capitolul 1 din Vaile Mintii il pot gasi AICI.
Pentru cei nerabdatori a aparut si capitolul  2 din Vaile Mintii si il puteti gasi AICI.
eNJOY!