Pas in vant!

Mai fac un pas in vant,cand ochii mi-au apus,printre drumuri sinuoase,pustiite si cu privirea stearsa,vantu-mi povesteste calm,cu miscari lente,despre tot,despre praful adunat printre degetele lui fuguare,despre nimic.Iar eu simt cum strivesc sub talpa albicioasa frunze sfioase,inecate,parfum strident de ploaie diluata.
Eu fac un pas,iar vantu-l face pe celalalt si intr-un duet sobru,de nedeslusit ne contopim pasii grabiti,stricati,spre un felinar chior ce ne-ar putea lumina umbrele mute,abisale.
Si-asa am invatat sa merg.Cu pasi in vant.Mai cazand,mai sprijinindu-ma de-un val spumos de vant,mai alunecand,des, pe-o coaja uscata de vant.
Si-acum incerc.Sa merg.Singura.Sa nu mai las vantul sa-mi imite pasii dezbracati de teama,sa nu-mi mai arunce subtil,adiere de seara salbatica pana-n maduva oaselor.
Dar il las.Il las mereu sa-mi povesteasca.Imi place sa-i aud suierul mazgalit,izbindu-se de timpanul sifonat.Iar el imi povesteste.Continuu.Absent.Despre nimic.Si-mi place.Si-i raspund mereu cu o privire transparenta si un pas saltat printre genele lui evanescente.Un pas efemer in vant,prin vant....

P.S:Vrei sa iesim pe strazi sa visam?

De umbre sa ne eliberam?