Blogger Widgets

duminică, 24 martie 2013

Cantec de Lebada

                                            
                                                                          
                    Din “Jurnalul unui om stramb”:


                                                                   "Tăiaţi-mă că sânger.
                                                                             Sângeraţi-mă ,ca să mor!"(Nichita Stanescu)


    Îmi chinui zborul penelor până ce aripile din care s-au desprins se vor înalta dincolo de orizonturi,acolo unde mă privesc poeţi cu capetele sculptate în friguri şi plânsete transparente.Mi-am mai scris o poezie.O rană.O poezie e o rană.Rănile mi le scriu singură,oase lucioase-n pieptul gol cu inscripţii postume.Poeziile mi le scriu singură.În delir,sufocandu-mă parcă.Încercând să spânzur timpul,să despart cerul în două,dinspre frunte,pantrunzator spre umbra pietroasă cu picioare-nfipte-n maci cu muchii de albastru.Prea mult albastru.De mătase.Îngheţat pe spinarea-mi solzoasă,trasată cu linia printre noduri de mări ce călătoresc cu trenul pe-ntreg globul pământesc.Turtind polii şi deformând ecuatorul,născând piramide egiptene pe tâmpla îngustă a Amazonului şi-nflorind Columne întinse printre cimpoaie ce se revarsă-n cascade obosite de noapte,amestecând latitudini şi longitudini în gări cu oameni grăbiţi şi valize înghesuite,fumând intens pe băncile goale de timp.
    Şti,uneori,când pot să-mi văd toate secundele vieţii deodată,mă-ntreb dacă mai sunt,dacă mai exist cu adevărat sau am fost smulsă din prezentul acut.Poate că nici n-am trăit vreodată sau poate pur şi simplu sunt.Doar acum.În secundă ce tocmai se pierde.Că eu n-am timp.Şi dacă nu sunt e ca şi cum n-aş fi fost niciodată.
    Iar când arcadele-mi scrâşnesc scurt,se deschide în mine un strigăt de rai cu graniţe plane şi efemere.Şi-n disperarea-ntamplarii îmi rog urma crudă de albastru să mă coboare-n raiul meu cu stele foşnitoare şi frunze lucitoare şi-un înger răsucit din groaza vieţii sufletul să-mi ducă.
    Şi dacă ar fi  linişte,dacă nu mi-ar mai sângera gândurile,aş putea să-mi ascult viaţa.Ultima simfonie.Cu vulturi deasupra-mi şi scarabei dansatori.

  "Vreau să-mi picteze clipa un ultim zbor prin dungile de nori,un zbor cu aripa mereu întinsă,mereu nemişcată.Şi-apoi nimic."

14 comentarii:

  1. Cata framantare e in Lumina !
    Nu vom şti niciodată “cât sânge costă” să transformi zbuciumul în victorie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt dependenta de zbuciumul asta.E ceea ce ma defineste.N-as putea intr-o viata de multe zile sa aplanez revolta asta interioara si daca prin absurd as reusi,atunci as putea sa mor linistita pentru ca zbuciumul e singurul care-mi starneste evolutia,iar fara el pot fi doar purtate de vant in intuneric.

      Ștergere
  2. Ultimul si cel dintai cantec al lebedei...Cantec de drag si dor!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mereu scri foarte frumos iar eu una chiar nu mai am ce zice;))

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai niste postari care ma fascineaza:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu incerc doar sa transmit amalgamul din sufletul meu...
      Hugs!:)

      Ștergere
  5. Sunt atat de fericita ca te-am gasit de atata timp incat nu ma voi satura niciodata sa citesc ceea ce scri! :x E uimitor ce faci din literele astea ,uimitor de frumos! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sunt dispusa sa scriu si pentru o singura persoana,daca sunt constienta ca aceea persoana ma citeste cu sufletul.Oamenii iubitori de frumos sunt frumosi in sine!
      Multumesc pentru cuvintele frumoase Roxy!Imi fac bine intotdeauna!:):*

      Ștergere
  6. Dacă mă crezi stau de vreo câteva minute şi tot scriu...iar şterg, iar scriu, iar şterg...pur şi simplu nu ştiu cum să-mi exprim admiraţia faţă de tine pentru tot ceea ce scrii, pentru felul cum scrii...pfff....
    Tot ce pot, totuşi, să îţi spun...şi o spun din tot sufletul, este să nu te opreşti niciodată din scris!Atât!
    :*:*:*:*:*
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atata timp cat va fi toamna n-am sa ma opresc din scris,iti promit!
      Multumesc pentru cuvintele tale.Imi face bine sa stiu ca randurile mele sunt apreciate de oameni frumosi.

      Ștergere

Prin cuvinte,mintea prinde aripi..