Eu niciodata...

Eu niciodata n-am vazut,prin faldurile ochilor tai,stele,ce seamana a flori de portocal,murind.Si-mi bat tamplele nervoasa,cu pumnii inclestati pana cand acestea or sa lacrimeze de durerea neputintei.Urlu si zbier,sfasii realitatea de dinainte cu cateva cuvinte perfide,nestiutoare ce mi se incolacesc pe buzele transfigurate.
N-am vazut niciodata,prin ochii tai enigmatici,stele pierind.Nu le-am vazut dara sfioasa si sclipitoare,cu miros rece,dureros,lasat in urma caderii lor bruste de pe bolta cereasca.Nu le-am vazut prapadindu-se la margine de vale cenusie a neantului infometat si nu le-am mangaiat tacut pleoapele tremurande inainte ca ele sa se inchida.N-am fost cu ele intr-un ultim vals funebru pe cerul inghetat de durerea pierderii unui licar sticlos si nu le-am stat la capatai rostind un cant suav despre-a vietii nemurire.
Eu n-am simtit stele murind.Si ma doare.Si plang ca niciodata n-am simtit stele murind.Si-mi musc carnea de pe mine,de teama neputintei ce m-a cuprins si-mi impun sever sa-nvat.Dar multe stele isi vor mai stinge palpairea pana am sa invat sa le simt, sa le traiesc pierirea....

P.S:Eu voi fi plecata pentru 2 saptamani in vacanta.Voi reveni cu un jurnal de calatorie si poze.Va pup dulce pe toti!
Am postat si un capitol din Vaile Mintii.Click AICI!

Continuati si voi:Eu niciodata....

Pas in vant!

Mai fac un pas in vant,cand ochii mi-au apus,printre drumuri sinuoase,pustiite si cu privirea stearsa,vantu-mi povesteste calm,cu miscari lente,despre tot,despre praful adunat printre degetele lui fuguare,despre nimic.Iar eu simt cum strivesc sub talpa albicioasa frunze sfioase,inecate,parfum strident de ploaie diluata.
Eu fac un pas,iar vantu-l face pe celalalt si intr-un duet sobru,de nedeslusit ne contopim pasii grabiti,stricati,spre un felinar chior ce ne-ar putea lumina umbrele mute,abisale.
Si-asa am invatat sa merg.Cu pasi in vant.Mai cazand,mai sprijinindu-ma de-un val spumos de vant,mai alunecand,des, pe-o coaja uscata de vant.
Si-acum incerc.Sa merg.Singura.Sa nu mai las vantul sa-mi imite pasii dezbracati de teama,sa nu-mi mai arunce subtil,adiere de seara salbatica pana-n maduva oaselor.
Dar il las.Il las mereu sa-mi povesteasca.Imi place sa-i aud suierul mazgalit,izbindu-se de timpanul sifonat.Iar el imi povesteste.Continuu.Absent.Despre nimic.Si-mi place.Si-i raspund mereu cu o privire transparenta si un pas saltat printre genele lui evanescente.Un pas efemer in vant,prin vant....

P.S:Vrei sa iesim pe strazi sa visam?

De umbre sa ne eliberam?

Dor de castani....

Dor de castani...
Dor nebun sa-mi planga ,iar castanii in palma,ca alta data,tacut,fara de glas,cu frunze acoperite de praful ofilit al asfaltului sobru.
Dor lacom sa se mai nasca  privirile castanilor orbi,batuti de diminetile sarace,in al meu licar tremurator de sperante desarte.
Dor sfasietor sa mai pluteasca simfonia lor calda,de castani batrani,invechiti pe la margine de zambet putred,spre calcaiele incretite ale vreunui nor ciopartit de melancolia vazduhului involburat.
Dor senin sa aud ,cand noaptea striveste nemiloasa valurile toride de lumina,castanii tremurand haotic.
Dor melancolic sa ii mai privesc strigandu-si durerea de a se vedea imbatraniti cu inca o toamna absurda,ce maraie nervos pe sub privirile coapte ale vreunui fluture strivit de pletele vantului.
Dor  sec sa se mai usuce  morbid crestetele golase ale castanilor,in palmele mele moi ce poarta o fluturare larga de destin...

Dor nebun,

lacom si sfasietor,

Dor senin, 

melancolic si sec 

                             de castanii lenesi...

Ma doare inserarea...

Tasneste surd inserarea,din pamantul ce fluiera acut a miros de margarete inflorite.Si se impleteste inserarea cu iarba cerului albastra ce se scurge absent printre ecouri transparente de lumina pala....
Ma doare inserarea cand musca cu nesat din mine,lasand in urma ei panglici calde de luna arida.Ma doare inserarea cand se aseaza,cu aripile larg deschise,tesute cu un firicel timid de vise,pe pleoapele ce-mi tresar la acordurile fine ale greierilor imbatati de vantul calator.Si incerc sa deslusesc in noaptea ce-mi umple orbitele goale,o silueta cu parfum dulce si intepator de magnolie imbujorata.Dar ochii obositi mi se inchid lent si incep sa mangai aerul strident cu ochii lunatici ai mintii  inghesuite intr-un colt,cu mana strivita de emotie.
Ma doare inserarea,cand incep sa uit de mine si innebunita de teama,de dor,de frigul ce-mi sfarama coastele,incep sa-ti caut silueta evanescenta ce respira stelele cu pofta.

Where are you,now,"R-boy"?!....

Ca alta data...

Privirile nu-mi mai sunt fragede si proaspete ca alta data.Nu mai miros a tei copti de vantul arzator si nu mai fac umbra crepusculara,libelulelor sidefate.Astzi privirile-mi sunt mai goale,mai seci,iar trupul lor fosnitor e mai rece decat alta data.Acum privirile-mi emana un miros hidos de mac mucegait si-mi ard orbitele inguste cand decoleaza de la margine de ochi sihastru.Acum privirle nu-mi mai infloresc ca alta data si nu mai valseaza pe-o frunza de castan ingalbenita.Astazi privirile mi se ofilesc inainte de a inmuguri si mor inainte de a se naste.Astazi privirile-mi sunt serbede si uscate,fara de ecou,iar neantul din ele urla strident.

Vom Himmel hoch da komm ich her ! HERE

Killing Myself(again)!

Si-acum...
... imi pacalesc venele sa se sufoce lent,in abisul intunecat,sa murmure ingrozite de durere,sa tipe,sa urle,sa-mi sfartece piele asta uscata in care imi colcaie tristetea.
...imi pacalesc ochii sa-si traga draperiile groase,pentru o vesnicie,sa-si strige ultima privire spre aceasta lume crancena,sa se inece lent in orbitele ce-ascund neantul pur.
...imi pacalesc lacrimile difuze si stufoase sa-mi zgarie cu unghiile lor subrede,pieptul jilav pana cand sangele o sa-mi tasneasca intr-o cascada involburata ce-mi ajunge pana la calcaie.
...imi pacalesc respiratia monotona sa uite de ea insasi,ca trupul sa mi se invineteasca si sa se perforeze pe unde praful a desenat urme desarte de iluzii.
...imi pacalesc dintii lacomi sa-mi sfasie buzele firave si incretite de tristete,ce tanjesc dupa tine.
Si-am sa pacalesc si timpul,si-am sa-l conving sa-si aseze trupul spart si prafuit peste al meu trup rece,gol si mort.
Dar niciodata nu m-am pacalit sa-ntreb intunericul cu mana de-o moarte absurda si amara.Asta am facut-o in mod constient.


P.S: Sper ca am reusit sa va transmit starea incredibil de nesuferita prin care trec!:D
       Am publicat si capitolul 4 din povestea Vaile Mintii.Il gasiti Aici:

Vom Himmel hoch da komm ich her !

   Stam singura pe marginea unei prapastii fioroase de cer mahnit.Si de la marginea unui nor matasos,dar frant de vantul sec ce-i apasa umerii dezgoliti,arunc hohote amare de plans,si-mi las miezul ochilor sa curga din orbite si sa stropeasca in zborul lor-polen stralucitor de vise amortite.
   Iar din inaltul cerului,dintr-o groapa de vazduh,imi arunc trupul ce mi se ofileste,in golul sfasietor ce-si intinde bratele uriase spre mine.
   De unde noaptea inchide pleoapele zorilor obosite,iar sperantele se amesteca cu o pulbere purpurie de stele moarte,imi las trupul sa se scurga intr-un ultim zbor suav.
  Seara,printre faldurile de lumina palida,poti sa-mi observi trupul gales,ce cade continuu din cerul salbatic,si devine in zborul lui amagitor,praf evanescent,stralucitor de vise iluzorii.

P.S: "R-boy",multumesc pentru titlu.
         I'm gonna miss you!

Don't let me go!

Daca m-ai lasa....
As prinde in parul tau ciufulit si dezordonat o picatura lipicioasa si parfumata de ceara sidefata.Cand vei simti ceara fierbinte scurgandu-se pe fruntea linistita,tremurand pe genele enigmatice,ce-ti inalta privirea spre etern,ti-ai duce brusc mana in parul ce se impleteste cu suvitele sclipitoare de ceara aburinda.Dar te-ai arde,iar obrajii ar deveni un mozaic confuz de neliniste.Eu ti-as saruta lasciv varfurile degetelor emotionate de valsul matasos al buzelor mele imbibate de pasiune,iar ceara fierbinte s-ar desira pe buzele mele sfioase.Dar ceara stralucitoare ce mocneste in parul tau,ceara dulce ce-mi striveste buzele sunt franturi dintr-o stea .

Daca m-ai lasa...

Daca m-ai lasa sa te iubesc ai vedea si tu .Nu doar o stea,ai vedea o spuzeala infloritoare de stele pline de emotie pura.Daca m-ai lasa sa te iubesc ai gasi in fiecare seara stele ce-ti pateaza intreaga fiinta visatoare.

Daca m-ai lasa....
....................................................

    Iar de n-ai sa ma lasi sa cos urme de stele in parul tau,scrie te rog pe o petala de apus ofilit,cum sa-mi scot parfumul tau suav ce mi-a intrat ca o sulita ruginita prin pielea aramie,intre coastele fragede.
   De n-ai sa ma lasi sa-ti mangai pleoapele cu o pana de sarut ciufulit,scrie te rog intr-o urma din colbul desart cum sa-mi scot privirea ta sfiosa din venele-mi zdrentuite.
   De n-ai sa ma lasi sa presar o pulbere diafana de emotie,ce tasneste continuu din propria-mi fiinta,pe buzele tale aromate,scrie te rog,pe-o aripa moarta de fluture transparent cum sa-mi scot din parul linistit,glasul tau ce l-a impletit.
  De n-ai sa ma lasi....
  Lasa-mi doar muzica ta sa se sparga ca valurile la tarm pustiu de timpan si opreste...opreste-mi respiratia si stinge lumina!

P.S:Am pus si prima parte pe care am mai postat-o pentru ca ce-a de-a doua parte are putina legatura cu ea!

Capitolul 3 din Vaile Mintii:AICI !