Escatologie...

Din colectia “R.boy feelings”:

Te invit sa murim,cu zapezile crescandu-ne pe buze,si scortisoara emotionata-n parfum pe obrajii nostrii.Sa-nvatam sa murim.Impreuna.Cu privirile luate de mana,estompand golul intermitent dintre noi,cu melancolie-n varf de deget,agatat in sfarsituri,mirosind a prea plin si cautand inceputuri inca nenascute.
Eu am sa te plang.Incet.Mult.Cu inima sughitand in batai aritmice,numarand distantarea in puncte de suspensie.Si-am sa te ingrop,in mine,aprinzand o lumanare sihastra in al meu suflet ce si-a pierdut busola.
Sa ma plangi si tu!Cat vrei!Cat crezi ca merit!Cu o jumatate de ochi falfaind in durere,cu-n sfert de buza pronuntand lacrimile cu tumult indesit in ganduri.Incinereaza-mi  doar sufletul,trupul lasa-l sa mi se odihneasca in putrezire,la rascruce de cer orb si nor spanzurat in ploaie acerba.
Tu invata sa mori sprea a te naste iar si iar,ritm de chitara cu urme permanente-n trup si piele,in alt degrade de muzica sorbita cu pleoapele intredeschise.Invata sa mori spre a-ti deveni aripile cromatice,cusute-n zambet si zugravite-n felii de  lumina candida,despicand in zbor aeru-n fibre ,ordonandu-l crescator in polinoame cu caciuli si fulare....
Iar eu ,rogu-te,lasa-ma sa-nvat a muri spre a ma naste nicicand,niciunde,nefire cu zambet bolnav in traire.