Luna mi se pierdea in par si lasa in urma ei dare abisale de lumina sclipitoare.Noaptea imi picura-n retina surda o bezna rece,zburlindu-mi obrajii.Iti cautam parfumul ,pipaind aerul sufocant.Lacrimile prinse-ntr-un buchetel cristalin imi atarnau in coltul ochiului dornice sa uite de nemurire.Clipeam iar si iar in speranta ca am sa-ti deslusesc silueta printre perdelele de plumb ce-mi tin captiva fiinta.
Te mai chem uneori,cand timpul mi se sparge-n piept,dar te chem suav,in soapta...
...n-as vrea sa m-auzi,n-as vrea sa te intorci!
