On The Road!

Intr-o zi cand nimeni nu m-a vazut,iar vantul nu m-a crezut, mi-am lasatii obrajii obositi de dor sa se odihneasca in tihna pe asfaltul carnos ce strangea crancen in palma lui urme jilave de timp efemer.Le-am dat voie buzelor sangerii sa sarute asfaltul blajin,dar fara de aripi si urmele ce i-au ramas in orbitele goale si mari fara de viata.Mi-am pus urechea pe asfaltul rumenit si i-am ascultat muzica sinistra si tacuta ce tasnea din faramele de gudron tocite de ploaia searbada.Iar asfaltul imi mangaia gleznele dezgolite cu un parfum incins de vopsea rancezita.Cand am vrut sa ma desprind din acea imbratisare surda,privirea mi s-a infiorat.Trupul meu nu se mai unduia fermecator intr-o linie alba si continua pe mijlocul asfaltului ca alta data,trupul mi se dezbinase si devenise o linie alba si intrerupta ce continua sa se intindea spre neant.
Intr-o zi cand nimeni nu m-a vazut,cand vantul nu m-a crezut,fiinta mi s-a intrerupt,sufletul a devenit mut!