Trecere de Pietoni!

Viata mea e un ansamblu imuabil de dungi desirate,de linii monotone si absurde.Culorile lor oscileaza intre albul exasperant si plictisitor al neantului si negrul spumos al intunericului ce se propaga haotic in jurul meu.
Astazi dungile mi-au fost albe,imi sunt albe,si zac fara suflare,incolacindu-se pe asfaltul rumenit ce sfaraie de durere.Astazi tu...tu ti-ai afundat talpa exuberanta intre dungile mele inerte.As fi vrut sa-ti retin piciorul pentru mult,mult mai mult de un moment nauc...as fi vrut sa-ti prind mana gingasa intre dungile mele inumane si sa o sarut,dar te-ai departat rapid,lasand in urma un parfum evanescent.
Astazi ...astazi m-ai calcat in picioare si atingerea ta,dureros de dulce mi-a facut venele sa se innoade de fericire.Oriunde ai fi fost astazi sunt sigura ca pasii tai au izbit -inconstient- o trecere de pietoni...o trecere simpla cu dungi albe!

P.S:Vroiam sa va intreb daca ar trebui sa ii arat si lui tot ce am scris despre el.Ce credeti?!

Lines!

Am indraznit sa strang in mana vesteda,pensula groasa,patata cu cearcane sidefate de lumina.Am incercat in zadar sa-mi spoiesc,cu o sfiala sumbra,fericirea, pe un zid jilav de neant.
Din pensula stufoasa tasnea doar o culoare pamantie mirosind a sperante spulberate.Vroiam sa-mi pictez fericirea desirandu-se cu nonsalanta pe zidul plin de goliciune,dar imaginea macilor sangerii,imagine a fericirii mele launtrice,disparea subit cand incercam sa mangai suav,zidul ,cu pensula-mi zburlita,iar macii deveneau dungi.Dungi negre si absente,dungi monotone.Mereu macii imi devin dungi pamantii ce miros a dezolare iar parfumul efemer al macilor inflacarati e inlocuit brusc de un fum strident de smoala inecacioasa.
Iar eu?!Eu sunt doar o dunga neagra ce se propaga lent intr-un mediu ostil.