Ai versuri deformate-n ganduri si te repeti in mine,obsesiv.Cand respiratia mi te recita tacut,molcom,cu sughituri,imi zugravesti o stare de spleen,in varful fiecarui deget,iar eu incep sa strig...
Iti stiu fiecare cuta a pielii.Sti,cand atingi chitara,cu mana stanga,ti se indoaie pielea mai sus de cot si ti se adanceste un rid,in linii curbe,pe fruntea-ti linistita.
Te scri cu majuscula atunci cand ti se arcuieste buza,tremurand,iar gura se pregateste in tacere pentru un zambet.Si-ti apare o gropita.De nicaieri,luminandu-ti chipul in luceferi de pe cer cazuti.
Ai rima preponderent incrucisata,doar atunci cand ti se dilata pupila.Contemplativ.Catre urme.Si-atunci cand ti se arcuieste spinarea.Spre inainte,rasunand calm cand se loveste de limite...
Ai un vers liber,laitmotiv,cand ti se contracta miocardul,mai accelerat,intr-un ritm hipnotic de ploi terestre si ti se imperecheaza privirea,in golfuri cu valuri sarate ,alunecand spre absoluturi nisipoase.Iti tremura degetele,atunci cand ti se contracta plamanaii si sfioasa ti se lasa pleoapa-n jos cand te pregatesti sa modelezi litere-n cuvinte si sa rostesti existente muzicale.
Ai ritm iambic.Esti usor accentuat pe a doua silaba a calcaiului cand se incrunta ca ti se indoaie genunchiul.La fiecare declinare a re-ului,de teama, ti se clatina umerii la diezi,si-n tacerea clipei iti rasuna pasii,tu alergi dupa trisonuri....
Esti un poem simetric.Ai aceeasi teama de neant si la-nceput si la sfarsit de pas.Si-n plansul tau inchis,lasi in urma pe asfalt lumi launtrice,liniare si finite...
Si cand privesti,dincolo de mine,intotdeauna,ti se intinde rabdator mana...tu vrei sa prinzi acorduri precum fluturii,sa le strangi in pumnul tau pana ce moartea lor iti va spune o poveste melodioasa....
Te-am invatat pe de rost.Te stiu ca pe-un poem de-al lui Nichita cu aripi retezate si ingeri beti de gol...
Te stiu pe de rost si te traiesc si te recit si-atunci cand dorm.Ritmic si automat.Impulsiv si insistent,de teama sa nu te uit vreodata in mine...
