Si-acum...... imi pacalesc venele sa se sufoce lent,in abisul intunecat,sa murmure ingrozite de durere,sa tipe,sa urle,sa-mi sfartece piele asta uscata in care imi colcaie tristetea.
...imi pacalesc ochii sa-si traga draperiile groase,pentru o vesnicie,sa-si strige ultima privire spre aceasta lume crancena,sa se inece lent in orbitele ce-ascund neantul pur.
...imi pacalesc lacrimile difuze si stufoase sa-mi zgarie cu unghiile lor subrede,pieptul jilav pana cand sangele o sa-mi tasneasca intr-o cascada involburata ce-mi ajunge pana la calcaie.
...imi pacalesc respiratia monotona sa uite de ea insasi,ca trupul sa mi se invineteasca si sa se perforeze pe unde praful a desenat urme desarte de iluzii.
...imi pacalesc dintii lacomi sa-mi sfasie buzele firave si incretite de tristete,ce tanjesc dupa tine.
Si-am sa pacalesc si timpul,si-am sa-l conving sa-si aseze trupul spart si prafuit peste al meu trup rece,gol si mort.
Dar niciodata nu m-am pacalit sa-ntreb intunericul cu mana de-o moarte absurda si amara.Asta am facut-o in mod constient.
P.S: Sper ca am reusit sa va transmit starea incredibil de nesuferita prin care trec!:D
Am publicat si capitolul 4 din povestea Vaile Mintii.Il gasiti Aici:
