N-am vazut niciodata,prin ochii tai enigmatici,stele pierind.Nu le-am vazut dara sfioasa si sclipitoare,cu miros rece,dureros,lasat in urma caderii lor bruste de pe bolta cereasca.Nu le-am vazut prapadindu-se la margine de vale cenusie a neantului infometat si nu le-am mangaiat tacut pleoapele tremurande inainte ca ele sa se inchida.N-am fost cu ele intr-un ultim vals funebru pe cerul inghetat de durerea pierderii unui licar sticlos si nu le-am stat la capatai rostind un cant suav despre-a vietii nemurire.
Eu n-am simtit stele murind.Si ma doare.Si plang ca niciodata n-am simtit stele murind.Si-mi musc carnea de pe mine,de teama neputintei ce m-a cuprins si-mi impun sever sa-nvat.Dar multe stele isi vor mai stinge palpairea pana am sa invat sa le simt, sa le traiesc pierirea....
P.S:Eu voi fi plecata pentru 2 saptamani in vacanta.Voi reveni cu un jurnal de calatorie si poze.Va pup dulce pe toti!
Am postat si un capitol din Vaile Mintii.Click AICI!
Continuati si voi:Eu niciodata....
