Vreme de razboi

 Partea intai:

"Sunt o persoana nonconformista, de-as fi fost inger cel mai probabil m-as fi razvratit!"

Noi insa,muritorii, traim ca firele ploilor intr-un imens ochi albastru.De aceea si cerul e albastru, pentru ca irisul ochiului e insasi bolta cereasca.

Cad plopi in ochi, pe strada, ca nebunii, si-n zborul lor cu pene infipte-n curcubeu se pierd eternitati si clipe, dar se mai naste cate-un zeu. E abis afara printre ingeri albastriti,soldati cu mantii aurii si sabii-n aripile suspendate de comete cenusii. Nu se mai aud carduri de harpe si nici stoluri de arhangheli beti de ploi, cu trupul stins, pereche pentru stele, ci doar trompetele cioplite-n vazduhuri purpurii ce-anunta vag si simplu timpuri sumbre de razboi.
Vantul ca un afis ceresc plutitor, patrat invers de platina, cu mainile zdrente risipite-mprejur, sugruma fluturi marini cusuti de dantura muntilor la perne scobite de nori. Si cosmosu-ntreg e-o muzica tacuta a gurilor de sange-nfometate,a roiurilor de ingeri ce-asteapta-n punct, si-n puncte,si-n distanta dintre puncte.
Si de pe cea mai inalta dunga a cerului, cel mai inalt punct din care vedeam sensul intregului, ca si cum sensul ar fi insusi intregul, manjita pe aripi cu pene, cu fulgi si cu zboruri, imi intrebam gloata de ingeri razvratiti:

-Cand va fi vreme de razboi, eu unde am sa fiu?
-In avangarda.
-In avangarda? In linia intai?
           si-n linistea profunda a fiintei-naltatoare  ma-ntrebam ce nume sa dau sabiei mele ca sa-mi conduc cumplita hoarda,cu maretie, la razboi...
....................................................................................................
Si-n ceruri curgeau intunericuri atemporale, se nasteau spanzuratori cu poduri si trecatori spre nefiinta, si-ntreg ochiul in care ne aflam parea nenascut inca...

         

Cadere...

Priveste cum ma scurg,a toamna moale,umpluta cu trestii plangatoare.Priveste cum imi curge trupul intr-o crema amaruie de vant rece si castane fripte.Uite cum imi cad ochii ingalbeniti si incordati,pe un portativ de frunze nude,putrezite.Imi aluneca pe furis,2 carpe umede,sub contur de buze sfaramate-pe piept,pe coapse si calcai,vibrand pe-acelasi portativ dens,adaugand cate un acord mut ce flutura a disperare.Mi s-a desprins si parul,in curbe de iasomie ofilita,unduindu-se alene peste portativul incarcat,mazgalindu-i treptat o cheie sol zgribulita.Au cazut unul cate unul,rand pe rand,degetele intinse-n vant ,intr-un ritm ce-a vibrat indelung in urechile pustiite ce dirijeaza absent,notele grele pe liniile portativului,asezandu-le cronologic,dupa gust si savoare,dupa forma si culoare.Imi cad mainile zgomotos,mirosind a mucegai,patand acelasi portativ sugrumat,cu limba-i vanata de asfalt jilav,cu o mazga rosie si calda.
Ar fi cazut si picioarele,speriate, tremurand a disperare.Ar fi ingenunchiat si ele,dar surd gemea pamantul de mine,si-au ramas drepte,inerte,rasunand a gol sinistru,lacrimand acut,despartind ploaia de cer si urmele de dor.
E toamna ,iar toamna totul cade,totul moare.....

Pas in vant!

Mai fac un pas in vant,cand ochii mi-au apus,printre drumuri sinuoase,pustiite si cu privirea stearsa,vantu-mi povesteste calm,cu miscari lente,despre tot,despre praful adunat printre degetele lui fuguare,despre nimic.Iar eu simt cum strivesc sub talpa albicioasa frunze sfioase,inecate,parfum strident de ploaie diluata.
Eu fac un pas,iar vantu-l face pe celalalt si intr-un duet sobru,de nedeslusit ne contopim pasii grabiti,stricati,spre un felinar chior ce ne-ar putea lumina umbrele mute,abisale.
Si-asa am invatat sa merg.Cu pasi in vant.Mai cazand,mai sprijinindu-ma de-un val spumos de vant,mai alunecand,des, pe-o coaja uscata de vant.
Si-acum incerc.Sa merg.Singura.Sa nu mai las vantul sa-mi imite pasii dezbracati de teama,sa nu-mi mai arunce subtil,adiere de seara salbatica pana-n maduva oaselor.
Dar il las.Il las mereu sa-mi povesteasca.Imi place sa-i aud suierul mazgalit,izbindu-se de timpanul sifonat.Iar el imi povesteste.Continuu.Absent.Despre nimic.Si-mi place.Si-i raspund mereu cu o privire transparenta si un pas saltat printre genele lui evanescente.Un pas efemer in vant,prin vant....

P.S:Vrei sa iesim pe strazi sa visam?

De umbre sa ne eliberam?