Plumb!

          Din colectia “R.boy feelings”:

Mi-esti ca de plumb.Greoi,anost,ratacind prin fibrele-ncurcate din firea-mi mohorata.Si as vrea sa te eliberez.Sa ma eliberez.As vrea sa-mi deschid larg gura,iar tu sa te strecori afara,sa-mi iesi din trup,ca prea mi te-am inghesuit cu lacomie.
Mi-esti prea de plumb.Cu sufletu-ncarcat si zambet roditor a inertie.Si as vrea sa imi descos sufletul,sa smulg continuu ce e viata cu tine in el,pana-l las tot mai sarac si mai pustiit,respirand intrerupt.As vrea sa mi te dezlipesc de sufletul ce te sugruma lent si sa-ti suflu in aripile frante-n mine.
Mi-esti mult prea plumb,apasandu-mi insistent trupul istovit de tine,devorandu-mi interiorul stacojiu,cu parfum de mucegai.Si-ncep sa urlu dens,cu limba-mi incordata,cu tine-n varful ei,sperand ca ai s-aluneci brusc din mine,eliberandu-te,eliberandu-ma.Dar ce vis iluzoriu...
Mi-esti mult prea plumb,cu tente de infrigurare accentuata,decojindu-mi pielea de violetele stridente,decojindu-ma in ploi marunte.Esti atat de plumb in mine incat mi se afunda talpile adanc,intr-o coaja de toamna imbatranita,cu ochii-ncaruntiti de timp.Mi-esti mai plumb ca niciodata,dormitand prea dureros in mine.Si-ncerc sa mi te curat,sa mi te spal de pe peretii sufletului zugraviti cu tine,sa-ti estompez parfumul,sa nu mai ramana nimic in mine,nici tu,nici eu,nici urma de noi...
Dar te mai las,un pic,sperand...
A inceput sa-mi placa durerea ta in mine,imi place cum fluiera si se balangane,cum se unduie in leaganul suspendat al iluziilor mele ingenunchiate.
Sperand ca poate candva,fara sa vrei,fara sa sti,ai sa-mi devi o nuanta pala si usoara de lumina pura,cu fluturare larga de destin surazator,te mai las sa zaci,tacut, in mine...


             dar pana atunci mi-esti tu mai greu ca plumbul,mi-e plumbul mai firav ca tine...

Anotimpul violetelor.

Imi infloresc violete uriase pe-ntreg tinutul corpului,invaluindu-l cu nonsalanta intr-o mantie purpurie,arzandu-l in adanc,perforandu-l.Mi se nasc violete cu petale vinete,carnoase si miezul sangeriu,in piele si pe sub piele,adanc in muschii incordati si printre rafturi reci uitate-n suflet....
Dar uneori imi palesc violetele,deschizandu-se-n privire,perlandu-mi pielea si-ncep sa ma tem...
Ma tem c-au sa-mi dispara violetele bogate,cu parfum de vaga alinare,si-mi infig iara dintii in carne si-o musc insistent,si chem in aiurare violetele la nastere,la inflorire de sentimente volatile.
Tresar brusc si-mi amintesc cum am inceput juvenil,cu dintii de spuma si buze umede de cer,sa-mi musc carnea frageda de pe maini si picioare.Cum muscam din ea cu pofta si cu lacomie pana s-a sfasiat,pana mi s-a desprins lugubra de pe oase.Si astfel au inceput sa-mi apara la rastimpuri de vant,vanatai surde ca o boala maligna,pe-ntreg corpul.Si ce vanatai frumoase,malitioase,cu urme de absenta incinsa si fum evanescent de suflet degradat.
Imi infloresc vanataile in corp cu atat de multa naturalete,ca niste violete in umbre de disperare.
Iar eu le las sa se intinda peste tot,le las sa ma doara.Ce violete frumoase...
E anotimpul violetelor ce miros a carne vie si ma dor cu nostalgie.E anotimpul violetelor ce-mi mor in privire, mor impreuna cu mine...
Si mor violetele tacute,mor spre a se naste iar,in trupul meu flamand,din miezul meu sarac,comemorand in nestiinta un suflet dezolant.
Lasa violetele!E vremea lor sa se nasca,in nestire, iar si iar in mine,sa-mi vorbeasca-n piele,indelung sa ma respire....

                           
                                               Si ce frumos imi mor violetele in corp....

Fantasmagorie!

     Din colectia “R.Boy  feelings”:

-A inceput sa doara,ca si cum....
-Ca si cum...?
-Ca si cum m-ar despica feroce intr-o stanga hidoasa si mata si-ntr-o dreapta inutila,arsa de toamna.Ce durere caustica....
-Dar ce te doare?
-El,ma doare el,asa cum n-a mai facut-o niciodata.
-Cum poate el sa te doara?
-Galant,cu suras in sfarsituri si credul in inceputuri.
-Unde...unde te doare?

 -Aici!aici!
...si mi-am afundat naiv,degetul in talpile-mi tocite.
Ma doare cand merg printre vaitaturi de toamna rigida si-am inceput sa schiopatez,inconstient.Si-acum merg o zi,doua,pana obosesc bine,intr-o mana, intr-un cot,intr-un deget,intr-o aripa de suflet,apoi intr-un gand,intr-un strigat...

Aici!
...si mi-am dus degetul in moalele capului,zgariindu-mi pielea curbata-n vant.Ma doare pana ma uit,pana ma pierd de mine si nu mai exist.
Si-n fiecare varf de deget.Ma doare in fiecare varf de deget.Si-am inceput sa le rod,pana la os,inghitindu-mi cu sughituri carnea frageda.Dar degetele aveau alte varfuri proaspete de durut,de torturat....
Si aici!Aici doare cel mai tare!
-Unde?

-Aici ,raspund eu iritata,infigandu-mi degetul iar si iar in gatul golas.Aici ii place cel mai mult sa ma doara,Si ma doare de fiecare data cand respir,cand suspin si inghit.Si am incetat.Am incetat sa mai inghit,sa mai respir,sa mai fiu...

Ce greu e sa te doara cineva,mi-am spus fugar,intr-o urma de gand.Ce durere meschina!

"A inceput sa ma doara ce esti tu cu zambet in mine.Si ce durere salbatic de dulce cand te simt urland in miezul meu de om flamand de tine..."

Miez din tine in doimi.

Din colectia R.Boy feelings:

Vreau sa mi te indes pe gat.Tot.
Incep sa-mi trag de degete,sa le lungesc,sa-mi fie palma mai mare,sa pot sa te frang mai bine in cute si sinuozitati de ganduri.Si rup din tine,cu amandoua mainile.Rup bemoluri si acorduri minore,sol-uri si la-uri ramase pe sub unghii,zbarnait de corzi si do-uri uitate in degete.Cu ambii pumni inclestati si atat de plini de tine,mi te indes pe gat,rapid,fara sa respir,fara sa mai clipesc,cu inima-mi oprita in patrimile tale.Te smulg din optimi si doimi smulg din tine, si-ti dau drumul pe gat,ca pe un tobogan cleios.Te indes pana la refuz.Pana imi vine sa vars.Pana ma vars pe mine toata,ca sa ramai doar tu,inauntrul meu,rasunand parfumat.Mi te indes pana imi ies ochii din orbite si impietresc buzele,speriate,pana mi se incurca narile-ntr-ele.
Apoi inchid gura,si ochii,imi astup urechile,ca nu cumva sa dai pe-afara,de plina ce sunt de tine,ca nu cumva sa te strecori prin timpanul subtire si orbitele goale.Si astfel incep sa te simt tremurand in mine.
Te indes cu placere si lacomie,pana uit de mine si lesin.

     Acum mi-esti continut,pana la refuz,pana la uitare...

Island.

Daca imi inchid ochii livizi  simt ca ma sufoc,de parca nici nu mai pot respira,ca si cum m-as ineca.
Simt infundat cum ma inunda la rastimpuri de vant  cate o rumoare de apa rigida ce-mi erodeaza trupul treptat si-l macina in pulbere tomnatica.Ma degradez,inconstient,involuntar,in apa densa ce-mi patrunde in plamanii arizi si-i umple cu-n namol cenusiu de stele moarte.Ma simt unduindu-ma in valuri spumoase si dantelate,in amintiri subtiri si perforate.Ma straduiesc continuu sa imi mentin trupul la suprafata,sa pluteasca in deriva,sa-l impiedic sa-si adanceasca pasul spre balta ce s-a adancit in mine.Dar imi aluneca perfid,cate un os ce mi s-a desprins de trup,ruginit de simfonia apei ce ma-nghite,spre fundul golului prea plin ce maraie linistitor.O simt pe toata,atat de multa,cum imi furnica pielea si mi-o intinde de nu-mi mai deosebesti ochii de talpa si degetele de gene.

Si oricat de ingrozita sunt, instinctul de a nu lasa apa sa intre e atat de puternic incat stiu ca nu imi voi deschide gura decat atunci cand voi simti ca imi explodeaza capul.Cand in sfarsit las durerea sa-mi circule cu pas exuberant prin vaile sinuose ale fiintei mele sentimentul de spaima dispare.Totul devine linistitor.
Si-ncerc sa-mi tin gura inchisa pana in ultimul moment,sa nu las apa sa ma patrunda.
-dar e ca un reflex,o faci oricum!
-dar daca tin gura inchisa pana reflexul isi face simtita prezenta am mai mult timp,nu?Nu prea mult,dar suficient  incat sa ma zbat sa ies la suprafata.Mai mult timp in care pot  fi salvata ,mai multa durere agonizanta,dar daca supravietuirea e in joc,se merita sa trec prin putina agonie,nu?
-dar daca se agraveaza?Daca e agonie in acest moment,iar mai tarziu e un adevarat iad?
......
Evit sa-mi inchid ochii,pentru ca de fiecare data cand ii inchid ma inec.Ma inec in mine,fara de tine pe aproape sa-mi arunci in treacat litere de salvare pe-o suprafata labila...

Cadere...

Priveste cum ma scurg,a toamna moale,umpluta cu trestii plangatoare.Priveste cum imi curge trupul intr-o crema amaruie de vant rece si castane fripte.Uite cum imi cad ochii ingalbeniti si incordati,pe un portativ de frunze nude,putrezite.Imi aluneca pe furis,2 carpe umede,sub contur de buze sfaramate-pe piept,pe coapse si calcai,vibrand pe-acelasi portativ dens,adaugand cate un acord mut ce flutura a disperare.Mi s-a desprins si parul,in curbe de iasomie ofilita,unduindu-se alene peste portativul incarcat,mazgalindu-i treptat o cheie sol zgribulita.Au cazut unul cate unul,rand pe rand,degetele intinse-n vant ,intr-un ritm ce-a vibrat indelung in urechile pustiite ce dirijeaza absent,notele grele pe liniile portativului,asezandu-le cronologic,dupa gust si savoare,dupa forma si culoare.Imi cad mainile zgomotos,mirosind a mucegai,patand acelasi portativ sugrumat,cu limba-i vanata de asfalt jilav,cu o mazga rosie si calda.
Ar fi cazut si picioarele,speriate, tremurand a disperare.Ar fi ingenunchiat si ele,dar surd gemea pamantul de mine,si-au ramas drepte,inerte,rasunand a gol sinistru,lacrimand acut,despartind ploaia de cer si urmele de dor.
E toamna ,iar toamna totul cade,totul moare.....

De profundis!

Din colectia "R.Boy feelings":

      Astept o urma de revedere care sa  rasune in talpile-mi aramii.Curand.Ne vom revedea,curand.Tu cu parfum de Paris,satios,inecat in pasi de tineri indragostiti,eu mirosind a nuante sterse dintr-o Roma istorica ce mi-a cusut retina cu clipe cat veacuri si zile-n secunde.Tu o sa-ti plimbi trupul gales pe-al meu obraz curbat in vant si am sa simt vag,infundat,gust parizian zdrobindu-mi firea.Am sa ma manjesc cu tine,stingandu-te in par,mangaindu-te...

    Am sa-mi afund degetul in tine,pana-ti patrund pielea aramie si apoi cu miscari frante imi voi plimba degetul cu melancolie,pe buze,de la stanga la dreapta,de la dreapta la stanga,atingandu-mi apoi limba nervoasa,lasand degetul sa alunece pe gat in jos,pana incep sa te simt vibrand in mine,cu totul,viu,respirand haotic.

    Am sa-mi deschid larg ferestrele ochilor si am sa te las sa te inghesui in ei pana o sa-i dizolvi intr-un mozaic transfigurat de amintiri mutilate.Am sa te las,dinadins,sa-ti infigi dintii in mine pana ce gustul meu amarui ti se va prelinge pe piept,profund in sange,in miezul tau.Am sa te las sa ma inghiti complet,cu aripile-mi retezate,pana ai sa ma simti inmugurind in tine.

     Ni se vor contopi trupurile intr-o joaca juvenila si ne vom naste unu-ntr-altul ,fiind un amalgam de trupuri ce se piaptana-ntre ele.Vor fi zambete fara buze si ochi fara privire.

   Se va naste un splendid Paris intr-o Roma tacuta.Va pluti absent o Roma-nfloritoare intr-un Paris indragostit.

P.S:Pentru cine doreste a aparut si un nou capitol din Vaile Mintii.Sper sa va placa.Pentru a citi,click AICI !

Respira-ma!

Din colectia "R.Boy feelings":

Dezlipeste-mi buzele fragede intr-o nuanta pala de zambet fugar.Cu o singura privire calda,ce miroase a frunze coapte, goneste-mi limba catre cerul fara stele,plin de turmele de nori,si incepe calm,cu gesturi line si firave sa-ti respiri intreaga viata-n mine.Vreau sa alunece-ntr-o simfonie,printre stanci ciuntite ce imi marginesc fiinta ,note si acorduri mute,sunete fine si zbarnait de corzi ciupite.Respira-n mine,ca dintr-o data nimicul sa devina plin si neantul miez din mine.Respira in mine,macar din cand in cand,cate un un gand senin si-o jumatate de iris tocit,sa simt numai intregul tu ce ma framanta insistent.Respira din mine,daca-ti vrea inima,pana am sa fiu plina doar de-a ta rasuflare melancolica.Respira adanc,profund,nu-ti fie teama,de-mi vor exploda plamanii intr-un pumn de tarana searbad.Respira-ma pana mi se intind buzele pe obraji si barbie,pe gat in jos,in vals de liniste apasatoare.
Respira-ma sa te respir,usor,cu stangacia primului schimb de gusturi si arome ce-ti patrund subtil in piele,savurandu-ti intreaga fire.
Respira-ma sa te respir,si-ntr-un duet suav sa ne respire corpurile unu-ntr-altul,pana devin mai pline si mai pure,pana devin doar unul...

Prada pentru Clown

Daca-mi tin ochii inchisi prea mult,ca-ntr-o cochilie sufocanta,dar calduroasa,imi tulbur sever mintea si ea sfarseste prin a rataci haotic printre respiratii de amintiri.Si-ncerc adesea sa-mi sterg ochii de praf si sa-i indop cu firicele anemice de lumina pala ca nu cumva realitatea sa-mi para impenetrabila.Dar ochii isi trag brusc pleoapele groase si incretite sa-nfunde toata lumina,s-o acopere,s-o ucida continuu.Si mintea incepe sagalnic sa semene cu un vid clar,dar haotic.Cu mintea de un cenusiu cremos,cu fiinta inchisa-n mine incep sa simt ,in valuri,niciodata la fel,o silueta stranie ce-mi respira in ceafa. Si-ntreb cu mana conturul de langa mine si reusesc sa deslusesc greoi,intrerupt,un nas mare,rotund si rosu,apoi o capatana colorata si o gura hidoasa,ce zambeste hain.Ii simt privirea adanca si clara  alunecandu-i intr-un mozaic difuz de culori,pe umerii mei,scurgandu-se apoi lenes pe piept.Mirosul lui de circ,de veselie si jonglerii,de baloane modelate pe furis,imi zgarie silentios timpanul inghesuit.Brusc incep sa tremur acut si toate oasele incep sa-mi dardaie intr-un ritm alarmant.Mereu mi-e frica de Clowni.Imi astup urechile si imi inchid ochii,instinctiv.Stau nemiscata si privesc in gol.
Clownul tace si imi picteaza trupul cu fata-i mazgalita.
Eu tac si tremur...
Mereu imi este frica de Clowni.