Doar timpul!

Fruntea-mi transpirata lacrima subtil.Pleoapele-mi speriate s-au deschis spre lumea saracacioasa.Si-atunci ochii s-au infricosat si-au inceput sa tremure alert.Intunericul ce-mi infunda retina si o sugruma  mi-au ofilit glasul,dar n-as fi vrut sa strig...Nu e nimic in jurul meu,doar un neant ce-mi infloreste in camera pustie si intunecata.Imi izbesc capul de peretii ce ma sufoca,sperand c-am sa-nteleg cine mi-a rapit esenta.Si de pe buzele transpirate imi tasneste un singur cuvant..Timpul...doar timpul ia totul,indiferent daca vrei sau nu.Timpul ia totul si-l poarta departe si intr-un final ramane doar intunericul.Uneori gasim pe altii in intuneric insa uneori ii pierdem din nou,ne pierdem pe noi...