In the end!

Este un post din rubrica Idee pentru idee,pornita de Tadotakii. AICI

Parfumul lacului inconjurat de verdeata ma chema sa-mi oglindesc chipul in el si astfel mi-am indreptat pasii marunti spre cararea ce ma conducea spre nuferi uriasi ce leneveau in soare.Si-mi parea ca fiecare pas ce il puneam pe drumul spre lac,il departa si mai mult de mine.Si-am inceput sa-l strig,sa-ntind mana ca sa-l prind de guler si sa-l tin pe loc,am inceput s-alerg...Si alergam ca o nebuna,cu parul despletit,lasand vantul sa-mi plesneasca fata si firele aspre de iarba sa-mi gadile talpile golase.
Un picior a ramas sangerand in urma mea,refuzand sa mai alerge,iar durerea imi biciua intreg corpul.Piciorul ce-mi ramasese se clatina de teama.Si astfel am inceput sa ma tarasc pe pamant si s-adun pe rochie gargarite si gandaci,petale de margarete si raze de lumina.Apoi si mana mi s-a desprins de corp,dar am lasat-o sa putrezeasca printre balariile ce le-am strivit cu pieptul plin de pamant.
Si lacul era departe,atat de departe....
Mi-am atintit privirea spre el,sa stiu ca mai e acolo,sa stiu ca am la ce ajunge si astfel ochii mi s-au rostogolit din orbite si au cazut printre musuroaiele din care furnicile ieseau in valuri.Parul mi-a alunecat deasupra unor margarete uriase invelindu-le cu o mantie castanie,dar inca puteam simtii parfumul lacului batandu-mi in timpan.Insa tot ce ma linistea era faptul ca nu mai aveam nevoie sa-mi oglindesc chipul in lacul limpede,ca frumusetea ce izvoraste din adancul fiintei mele,frumusetea ce-si are radacinile infipte in profunzime si in suflet si in minte eclipseaza aspectul exterior.Frumusetea interioara ma facea sa nu-mi pese ca n-am ochi,ca sunt cheala,ca o mana si-un picior m-au parasit....si nimic nu-i mai placut decat sa te simti frumos pe dinauntru!