Pe aripi de soim!

Rataceam pe carari de amintiri revarsate peste pomii proaspat inmuguriti si mi-am atintit  privirea spre cerul calator-un cer patat de carliontii norilor matasosi.Vantul raspandea in jur o aroma veche de ganduri tomnatice,iar parfumul strident al neantului imi impletea cozi lungi ce semanau a sine de tren.Iar de la geam de tren am zarit cativa soimi ce se infruptau din vazduhul melancolic ce se ascundea-n iarba molateca.Si soimii puneau stapanire pe tinutul cerului traversandu-l si lasand in urma lor dare de libertate efemara.Privirile lor ascutite mi se infigeau  in picioarele prafuite de mers,iar din aripile lor sifonate se scurgeau nenumarate pene ce mi se razvrateau pe crestetul capului ,deformandu-mi sinele de tren.Ghearele lor zgariau aerul rarefiat si-n cioc purtau urme de soare ofilit.
Unii oameni cred ca soimii ghideaza calatorii catre destinatia lor.Altii cred ca privirea unui soim solitar aduce noroc.In timp ce un soim inainte de lupta promite victoria,iar un grup de soimi anunta probleme.