Sec!

Imi izbesc capul de peretii putrezi ce m-apasa si-mi scartaie-n timpan.Il izbesc incontinuu si pielea capului mi se zgarie.O zgarietura fina ce permite ideilor sa se strecoare,sa arda la lumina infrigurata ce pluteste in camera.Si mi se pare ca e prea liniste si-mi izbesc iar capul de perete.Si peretii se cutremura si rasuna la fiecare lovitura adanca.Zgarietura devine astfel un sant prin care tasneste clocotind,sangele, plin de furie si de durere.Si pete de sange,sange amar si tulbure,spoiesc peretii imbracati in falduri albe de lumina.Si imi izbesc capul de petele  ce-acopera peretii si santurile devin prapastii iar petele baltoci.Sangele-mi bolboroseste pe buze,si fierbe si-mi arde obrajii ce se zvacnesc monoton.Si din teasta sfartecata de durere iese la iveala o furie aburinda ce se-mpleteste cu lumina rosiatica ce-mi izbeste pieptul.Si-am deformat peretele si sangele m-acopera,dar continui sa-mi izbesc capul ciopartit de-un perete sihastru.. Privirea incetosata adulmeca cu nesat petele de culoare spoite la-ntamplare.Si zambesc lasciv spre darele ce se scurg in siroaie spre podeaua imbibata de sangele cald.Dar capul continua sa mi se izbeasca de pereti,iar peretii incep sa se sfarame,sa se scurga.Ochii mi-atarna greoi,vrand sa-mi iasa din orbite.Si din ei se scurge gramada asta de sange ce cauta rasaritul,iar din timpan asteapta sa alunece si sa se reverse aceleasi siroie invinetite...
Sangele m-acopera,dar capul continuie sa sa izbeasca de peretii ce abia se mai zaresc...si se izbeste,si se loveste...