Mi-e dor de notele tale imbietoare ce-mi valsau ca niste pene ciufulite in timpan.Imi simt si acum,dupa atat timp,corpul vibrand la atingerea lor sidefata.Intreaga-mi lume se dizolva fiind strapunsa de acordurile tale maiestuoase. Parca as fi scrisa pe un portativ printre propriile tale simtiri si-mi intind mainile vlaguite spre creatorul meu.Vreau sa ma culegi usor,sa ma canti ca pe o poezie dulce,iar eu sa ma impletesc printre corzile captusite cu o muzica ce te imbata lent si sa dainui ca un ecou mirific in ale tale degete ce m-au cantat,m-au inaltat spre nemurire.
Tu,consternat de iminentul amarui sfarsit,te-ai intoarce iar cu privirea la cheia sol si imbatat de fercirea regasirii m-ai canta din nou ,acum si iar,la nesfarsit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Prin cuvinte,mintea prinde aripi..