Mi-e trupul ca de lut,
iar glasul imi e sfartecat
si perle de sidef iar cad,
tumultos si sacadat.
Norii se frang desupra mea,
iar stropii reci ce se preling,
se scurg pe coapsele-mi sfioase
desenandu-mi valuri de matase.
Imi lipesc obrajii blajini
de imensele baltoci cu vise
Si las cerul sa-mi hraneasca
ganduri dulci si teluri stinse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Prin cuvinte,mintea prinde aripi..