Mereu alerg.
Pantofii muscati de panglicile ruginite de pulbere isi dadeau ultima suflare.M-am intins in iarba cruda ce se unduia alene,ca sa ma odihnesc.Mereu alerg..Mi-am scos pantofii si i-am aruncat departe,la margine de apa,lasand raul efemer sa-i stearga de urme,de locuri,emotii si dureri...Mi-am inmuiat picioarele in ploaia de raze dulci ce-mi rodeau rochia palida si desirata, tocita de deziluzii.Am incercat sa privesc dincolo de tuneluri intunecate,de carari intortochiate,sa-mi vad macar o data fericirea...s-o vad!Dar o gargarita ce fugea prin zare,nebuna de lumina,beata de culoare mi-a adus aminte de mine.
Mi-am pus pantofii uzi in picioarele batatorite de timp si-am inceput s-alerg.
Mereu alerg!
Alte urme,alte locuri,emotii si dureri!..
chiar...pff...:X...nu am cuvinte...mi-as dorii sa imi pot exprima si eu sentimentele intr-un mod atat de...atat de minunat...precum o faci tu...
RăspundețiȘtergerefrumoasa postare...felicitari!:D
Multumesc frumos!:*Initial vroiam sa scriu altceva dar tot scriind am deviat de la acel subiect...;))
ȘtergereLa fel, nu am cuvinte. Frumoasa postare.
RăspundețiȘtergereMultumesc Deea!:*>:D<
ȘtergereSuperb <3
RăspundețiȘtergerePoate ca mereu alergem dar o data si o data tot ne vom oprii din alergat :x
RăspundețiȘtergereAsta asa este,dar momentan...alerg!
Ștergereimi place mult aspectul blogului, e plin de viata!
RăspundețiȘtergerecat despre ce ai scris, o sa gasesti fericirea pana la urma :)
mereu alergi, pentru ca asa sunt oamenii, mereu alearga in cautare de orice lucru...
Da,mereu suntem in cautare de ceva...Ma bucur ca iti place blogul!:)
Ștergere