Praf de stele!

Luna imi priveste adanc in suflet fiind dornica sa se refugieze la pieptul meu.Rasuflarea ei mi-a colorat cu siguranta obrajii si mi-a facut sa-mi bata inima.Intunericul dureros a captusit tinutul cu o culoare vanata ce face lupii sa urle vijelios la maretia celesta a lunii.Nu e nicio scama de nori...cerul  limpede si rece este brazdat de stele lucitoare ce par niste stropi de ceara alba.

Inaintea ochilor mi se desfasoara o lume cu ritmuri mai putin trepidante,iar surasul stelelor ce umple vazduhul te indeamna la visare..iar vantul ca o briza unduieste stelele facand sa cada o pulbere sclipitoare din ele,pe potecile invechite si marginite de iarba cruda.Stralucirea lor spinteca si depaseste frumusetea lunii solitare iar parfumul lor distins sa raspandeste vulcanic printre caligrafia sinuoasa a dealurilor.Nu e poezie mai frumoasa ca imaginea stelelor ce desfata noaptea,stele ce valseaza incontinuu si presara cantul vailor si-al raurilor repezi.

Cu sufletul ravasit de virusul dulce al stelelor m-am trezit.Focul se stinsese si odaia era sumbra,rece si pustie.Condeiul se lungise pe podeaua infrigurata lasand o pata mare de cerneala sa se scurga langa el.Afara ploua sever.Am  tras draperia de catifea peste geamul singuratic si mi-am intors privirea spre sacoul aspru de-o culoare stearsa ce mi se incheia cu niste nasturi mari pana sus la gat,aproape sufocandu-ma.Am praf de stele pe hainele mele si incerc sa cobor dintre ele...!