Pupila mi se zvacneste nervos,izbindu-mi pleoapa crispata,dornica sa se ntercaleze cu lumina crepusculara ce imbraca privelistea.
Retina asteapta sa invadeze,cu celule ei,realitatea scandaloasa spoita printre copacii vesteji.
Genele-mi tremura de frig,e-un frig ce-mi macina si oasele,scuipand aburi ce se inalta in paru-mi ravasit,ce mi se rostogoleste pe spatele rigid,alunecad spre mijlocu-mi scarbit de durere,infasurandu-l intr-o manta de purpura.
Imi duc mana instinctiv spre obrajii amortiti,palmuiti de noaptea searbada si incerc sa-i mangai pentru a-i incalzi.
Umerii imi sunt dezgoliti si vantul se alungeste peste ei lasandu-si trupul mort sa-i invineteasca lent.Gura mi s-a inclestat,caci as fi vrut sa te strig,dar ma-nfunda singuratatea intr-o tacere morbida.Te-am cautat indelung printre stropii de lumina,dar retina...retina a inghetat,a obosit...te cautase in nestire clipe-ntregi.
Pleoapa mi s-a pus din nou la somn.Ii simt suflarea serpuita vibrandu-mi pe genele ostenite.Lumina mi se stinge,fiinta mi se-ntrerupe....!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Prin cuvinte,mintea prinde aripi..