Cuvintele mi se par inutile de acum in colo si astfel incerc sa le inteleg pentru a le putea indeparta.
Insa,in incercarea asidua de a delimita cuvantul de propria lui esenta,de a-l dezgoli de ambalaj si a-i transpune originea spre necunoscut,doar pentru a-mi fi de un real ajutor in incercarea de a exprima tot ceea ce pana la momentul actual,prin conventie definit acum,nu era posibil,m-as rataci!
Cuvintele ce-au ramas in urma mea ca o dara candida in colbul asternut pe drumul sihastru inca imi mai zvacnesc in minte.Am incercat zadarnic sa le strang in pumnul meu spre a le lasa fara suflare,sa scurg suvite de viata din ele si la final sa rad inerta spre statui ciobite de praful asternut deasupra lor.
Nu mi-am inteles niciodata dorinta asta morbida de a decapita cuvintele pregnante ,de a le studia sub microscop pentru a le intelege mai bine conduita si a le defini granitele.Am incercat subtil sa le sufoc-cuvinte seci,cuvinte dulci-dar picura prea des cu tipete transfigurate,iar dorul de liniste m-a impiedicat sa le plesnesc,sa le perforez,urmele din colb sa le estompez.Insa nu dau niciun semn ca puterea lor ar slabi.Le simt cum mi se scurg calde,emotionate pe buzele aspre ce incearca sa le inabuse.Pana si ochii imi lacrimeaza ca stropii sfiosi sa navaleasca peste cuvintele dornice sa zboare.M-am imbatat cu parfumul lor acru-parfum emanat la plecarea lor- si-am devenit cuvant.In incercarea de a le amuti am devenit involuntar cuvant.Pot sa aleg ce vreau sa fiu?
Atunci voi fi "poate"...azi sau maine...sigur voi fi "poate"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Prin cuvinte,mintea prinde aripi..