Stateam tacuta,
si-n mine zacea intreaga fire.
Nici soapta de vant,nici clatinat de frunze ,
doar valuri sure de fum si praf
se inaltau spre ceruri
topindu-si crestele.
Stateam tacuta,
si zambetul zacea si el in mine.
Nici simfonie de rauri,nici vals de fluturi.
Doar privire-mi palpaia
cand se arunca in zare,
se-mprastia,se ratacea...
iar neantul din mine
il simteam in fiecare deget,
trepidand subtil...
Singuratatea ma imbratisa...
iar imbratisarea ei ma tortura!
Frumoase versuri.
RăspundețiȘtergereDaca as fi fericita pe deplin n-as putea sa scriu nimic.De melodie ce spui?:D
RăspundețiȘtergere